SUNT O BABĂ COMUNISTĂ (16.732 spectatori)
Stere Gulea aduce pe ecrane un menaj de pensionari, în luptă cu sărăcia „decentă”. Primind vizita mult așteptată a fiicei lor din Canada, ei descoperă, îngroziți, cît de strînsă de gît e „americanca” în conjunctura crizei economice. Cînd fiica îi mărturisește că ea și soțul ei canadian sînt pe cale să-și piardă casa ipotecată la bancă, tocmai cînd au un copil pe drum, „baba comunistă” nu ezită să-și amaneteze întreaga ei gospodărie de la țară, pentru ca tinerii să-și mai poată achita, în țara lor, măcar o rată. Inspirat de un roman omonim de Dan Lungu, Stere Gulea face un efort apreciabil spre un punct de vedere echilibrat, mai puțin conjunctural decît îl practicase în epoca imediat postdecembristă. Cinematograful său, altădată tăios implicat politic, îndeamnă aici la reflecție, personajele sînt umane, au relief, iar interpreții (Luminița Gheorghiu, Ana Ularu, Marian Râlea, Valeria Seciu, Tania Popa) sînt, fără excepție, inspirat dirijați.
În octombrie, însă, la Namur, am descoperit o coincidență tulburătoare. Canadianul Sébastien Pilote a terminat anul acesta un lungmetraj de ficțiune intitulat Le Démentèlement, al cărui erou, un fermier, e și el constrîns să-și scoată la mezat ferma ca să achite, la bancă, rata la casă a fiicei sale. Taman ca în Sunt o babă comunistă. Bizară această coincidență între două povești despre criză și răspunderea paternității, apărute simultan la Montréal și în Oltenia noastră. Trebuie precizat, de altfel, că filmele sînt cu totul deosebite, cel al lui Gulea fiind, cum o arată și titlul, ironic, cel al lui Pilote – distins, în 2013, la Cannes, cu Grand Prix de la Semaine de la Critique – aflat la liziera melodramei, dar ambele confirmă același unic fenomen: globalizarea pauperizării țărănești.
CÎND SE LASĂ SEARA PESTE BUCUREȘTI sau METABOLISM. (2.843 spectatori).
Povestea noului film al lui Corneliu Porumboiu ar fi a unui tînăr regizor, pe cale să facă un nou film. În timpul filmărilor, el are o aventură cu o actriță distribuită într-un rol secundar și al cărei program se încheie în ziua următoare, după ce va filma și o complicată scenă nud. Bietul regizor abia o așteaptă!
Titlul inițial, Un interval de 9 minute, a fost modificat pe drum, deși oglindea incomparabil mai exact ținta filmului. Fiindcă într-una dintre primele secvențe, regizorul lui Porumboiu (Bogdan Dumitrache) îi explică actriței sale (Diana Avrămuț) că formatul de 9 minute e limita de întindere a unei filmări pe peliculă. Acest interval pare a fi devenit și provocarea căreia îi răspunde Porumboiu, într-un film experiment compus din 10-12 cadre, în care, departe de a plictisi, pariul cineastului captivează atenția. Deși Porumboiu îi contestă caracterul experimental, filmul său pare mai curînd o amplă meditație pe tema obsesiei smulgerii de către camera de luat vederi a adevărului real, în intervalul metabolic permis, cel al lăsării amurgului peste București.
