LUPU* (732 spectatori) Lupu trăiește cea mai stranie vară din viața sa. Mama lui are un nou iubit, fata care se lipește de el desprinzîndu-se din holurile întunecate ale blocului e posibil să nu existe, iar tatăl mort îi cere ajutorul din camera alăturată.Urît și scabros, filmul luiBogdan Mustață plictisește, intrigă, stupefiază! Singurul lucru cît de cît remarcabil este prezența lui Sergiu Nicolaescu, curajul cu care acesta acceptă rolul unui bătrîn vetust și decrepit, cu cîteva luni de a se petrece în altă lume. Deși în viața reală a trecut, de cîteva ori, prin asemenea stări vegetale pe care le-a învins, actorul Nicolaescu nu se lăsase niciodată filmat în această stare depresivă. Probabil că a făcut-o în Lupu deliberat, doar pentru a mai marca o ultimă urmă a existenței sale.Dacă filmul lui Mustață a stîrnit oarece interes, a făcut-o mai curînd prin propria biografie a cineastului, decît prin ceea ce povestește cinematografic. Între anii 2000-2007 a lucrat în Vietnam, apoi în Dubai, la diferite proiecte. Te-ai fi așteptat ca, după un asemenea periplu, omul să se întoarcă în țara sa plin de teme spectaculoase, de impresii și de idei, ca să nu mai vorbim… de bani! Tocmai de aceea a surprins docilitatea și lipsa de creativitate cu care s-a lăsat înghițit de experimentalul mohorît al imitațiilor noastre de sfîrșit de” val”.Cît despre eroul adolescent, el e surprins mereu urmărind la TV un etnodocumentar despre viața băștinașilor africani. Mai interesantă ar fi fost reacția unui grup de africani înconjurînd curioși televizorul care înfățișează un moment din viața sălbatică a balcanicilor.
* România, 2013. Regia: Bogdan Mustață. Cu: Mihai Vasilescu, Anda Condeescu, Costel Cașcaval.
MATEI, COPIL MINER * (1.634 spectatori) Fără părinții care-s plecați la muncă, prin Europa, Matei duce o viață grea alături de bunicul său. După ce a fost exmatriculat din școală, el fuge la București, unde se strecoară la Muzeul “Antipa” și își descoperă pasiunea de entomolog.
Debutul în lungmetrajul de ficțiune al Alexandrei Gulea se impune, de la primele scene, în dimensiunea sa vizuală, atît în secvențele ample în care surprinde un oraș-cadavru în hibernare, cît și în cele în care apropie detalierea de galopul adolescenței eroului ei. Punctul vulnerabil al filmului rămîne neștiința autoarei de a conduce interpreții spre trăiri reale. Actorii, fie ei adulți sau copii, nu întruchipează, ci semnalează doar intențiile cineastei. Cît despre scenariu, organizat în două fabule, cea a rabinului și cea a chinezului, ambele sînt la fel de neconvingătoare. La trecerea neobservată pe ecrane a filmului a contribuit și titlul nefericit, de minimală și seacă definiție.
* România-Germania-Franța, 2013. Regia: Alexandra Gulea. Cu: Alexandru Czuli, Remus Mărginean.
