Cine a trecut prin Tulcea în ultimii ani, fie și în drum spre așezări din Deltă, fie cu treabă chiar în oraș, a văzut, mai mult ca sigur, faleza orașului. Flancată de niște blocuri construite anapoda din ordinul lui Ceaușescu, faleza arată ceva mai prost decât ruinele cetății Aegisus, vechea așezare pe bazele căreia, cândva, s-a ridicat și orașul. Arată mai rău, pentru că ruinele Aegisus-ului sunt încă, în mare parte, acoperite elegant de pământ, deci îți oferă o imagine unitară. Măcar vezi iarbă, copaci și alte plante plăcute la privire. Pe faleză n-ai norocul ăsta. Pavajul e cârpit mai ceva decât o autostradă, diferențele de nivel între o margine a falezei și cealaltă facilitează alunecarea în Dunăre a gunoaielor, iar balustradele dinspre fluviu par mai degrabă dispuse să se sinucidă aruncându-se în apă decât să oprească vreun turist să urmeze același traseu.
Orice neinițiat care vede
faleza în halul ăsta începe să-i căineze pe tulceni, spunându-le că n-au noroc de gospodari la Primărie și nici la Consiliul Județean. Iar tulcenii, cu gândul la altele, ar putea, uneori, să și încuviințeze, deși ar greși, la rându-le, flagrant.
Ani de zile, faleza n-a putut fi refăcută, consolidată și modernizată pentru că proprietarul ei nu voia să investească, iar cine voia și putea să investească ar fi fost ridicat instantaneu de către procurori, pe motiv că a băgat banii în proprietatea altuia.
Dacă n-ați călătorit prin țări exotice
de prin Africa sau Asia, poate nu puteți să vă faceți o idee practică despre binefacerile colonialismului. Așa că puteți, încă, să treceți prin Tulcea, ca să vedeți cam cum arată o colonie. Căci asta era faleza Dunării, până nu demult, o colonie.
Prin decizii înțelepte luate cândva în negura timpului, faleza Tulcei fusese trecută în proprietatea Administrației Porturilor Dunării Maritime, care locuiește la Galați. APDM era, așadar, puterea colonială, care făcea legea în portul din Tulcea și în toate porturile și portulețele de la vărsarea Dunării în Marea Neagră și până mai sus de Hârșova. Nu era nevoie de mână armată ca să țină în frâu coloniile. Au fost mereu suficienți câțiva oameni bine plasați pe la București, prin ministere și prin diverse partide. Atât de bine plasați, încât Galațiul a părut totdeauna o oază de civilizație fără de care barbarii ăia din Tulcea, Sulina, Mahmudia, Isaccea și tot așa ar mânca porturile și ar omorî turiștii, lipsind bugetul de stat de niște venituri consistente.
Barbarii au plâns an de an pe la porțile
echidistanților arbitri de la București, dar n-au avut câștig de cauză. Cum reușeau să obțină vreo promisiune fermă, băieții foarte deștepți din Galați reușeau să contraatace și își mențineau proprietatea asupra porturilor și a falezelor (acolo unde acestea existau). Colonialiștii încasau taxe portuare, ajungând, an de an, la câștiguri de milioane, dar nu investeau nimic. Asta i-a și pierdut, până la urmă. Rând pe rând, vreo trei prim-miniștri ai României au văzut în ce hal arată faleza și au înțeles că, pe legile românești, autoritățile locale nu pot investi în proprietatea Galațiului, pentru că-i umflă zeița anticorupție. Cu chiu, cu vai, după negocieri și tergiversări care au durat aproape un deceniu, în 2017 faleza a ajuns, în sfârșit, în proprietatea Consiliului Județean Tulcea și a Primăriei municipiului. La un moment dat, nu departe în timp, se vor finaliza, probabil, transferurile de proprietăți, schimburile între instituții și vor începe procedurile pentru lungul proces al refacerii falezei. Ăsta ar fi un episod fericit în care zona asuprită a reușit să-și obțină independența față de colonistul cel hărpăreț din Galați.
Numai că, așa cum francezii
s-au retras doar formal din Senegal, după ce țara africană și-a declarat independența, continuând și azi să facă legea acolo, și APDM Galați a continuat să încaseze bani din Tulcea fără să aibă drepturi în acest sens.
Recent, absolut întâmplător, în timp ce se făceau actele pentru obținerea unor finanțări europene, tulcenii au descoperit că adevăratul proprietar al luciului de apă care se întinde în fața falezei sunt cei de la Rezervația Biosferei Delta Dunării. Moment în care voci uimite s-au ridicat din diverse birouri, întrebând de ce, în acest caz, APDM Galați solicită taxe de la navele care acostează pe respectivul luciu de apă, pretinzând că le-ar aparține.
Până una-alta,
Delta a început să se scuture, ușor, de jugul celor de la Galați. Și ar putea răsufla ușurată, pentru că, dacă guvernarea lui Tudose ar mai fi durat, Delta ar fi ajuns terenul de joacă al șmecherilor nu numai din Galați, dar și din cartierul mărginaș al acestuia, Brăila.
Până una-alta, directorul APDM Galați a fost arestat preventiv și se află, momentan, în arest la domiciliu, după ce a fost prins că, timp de zece luni, a pretins și a primit o șpagă care, cumulat, ajunge pe la 1.700 de euro, în condițiile în care în cele zece luni el a câștigat din salariu vreo 50.000 de euro.
Uneori, așa se întâmplă cu marile imperii coloniale aflate la final: oricâte bogății ar fi strâns, lăcomia îi împinge pe conducători să se bucure la mărgeluțele și oglinjoarele primite drept ofrandă nemeritată.