S-a mai scris la noi și se va mai scrie despre terenurile agricole din Delta Dunării. În primul rând, ele există. Acest lucru nu poate fi ascuns, nu poate fi băgat sub preș, nu poate fi negat. Se poate discuta dacă e bine sau nu că aceste terenuri există, din multiple puncte de vedere, dar deocamdată avem această certitudine: în Delta Dunării există zeci de mii de hectare de terenuri agricole, aflate în diverse forme de proprietate. Multe dintre aceste terenuri, respectiv peste 30.000 de hectare, se află în proprietatea Consiliului Județean Tulcea și ar trebui să fie o importantă sursă de venit pentru județ. Poate chiar cea mai importantă.
Terenurile agricole
din Delta Dunării sunt urâte de ecologiști, care le-ar vrea acoperite de ape și redate circuitului natural. Dar nu tot ce este agricultură în Deltă ar trebui să dispară. Unele terenuri agricole le sunt utile localnicilor, care mai cultivă acolo una-alta sau le folosesc pentru pășunatul animalelor. Doar pentru faptul că trăiesc în Deltă, înconjurați de ape și stuf, localnicii n-ar trebui să fie condamnați să mănânce doar pește, și ăla pe cale de dispariție în anumite locuri.
Marile exploatări agricole ale Deltei, întinse pe mii de hectare, n-au apărut natural, prin retragerea de bunăvoie a apelor. Unele au apărut ca urmare a amenajărilor hidrografice demarate de Saligny, altele au apărut, programatic, pe vremea lui Ceaușescu. În acestea din urmă s-a investit mult, uneori prea mult, astfel încât se poate pune și întrebarea dacă e rentabil să le distrugem sau ar fi mai bine să le păstrăm și să ne folosim de ele cu minte, fără a face mai mult rău naturii. Mai ales că, administrate cum trebuie, aceste exploatări agricole ar putea aduce Consiliului Județean Tulcea, anual, cam 20% din bugetul pe anul 2018. Într-un județ cu industrie limitată și fără resurse inepuizabile, suma asta e chiar importantă.
Ei bine, prin legea
Rezervației Biosferei Delta Dunării, încă de când există aceasta, pe teritoriul RBDD nu se poate face alt tip de agricultură decât cea ecologică. Așa spune legea, așa ar fi trebuit să se întâmple încă de la începutul anilor ’90, secolul XX. Dar, desigur, nu s-a întâmplat.
Nu s-a întâmplat pentru că, ani de-a rândul, marii concesionari, în primul rând, au neglijat legea, au găsit diverse portițe și au turnat în Deltă toate chimicalele din tabloul lui Mendeleev, ba și unele care probabil încă n-au fost catalogate.
Există trei mari concesionari
care au tras sforile în agricultura din Deltă timp de două decenii. Delta Rom Agriculture, Anglo Rom Agriculture și Agrodelta Sireasa au concesionat terenuri în 1997 și 1998, pentru câte douăzeci de ani. Redevențele, în acea perioadă, erau ridicol de mici, dar, în condițiile în care nu existau subvenții, iar la terenurile respective se ajungea greu, a găsi un concesionar a fost considerată o victorie a administrației locale. Totuși, cu sau fără subvenții, folosirea chimicalelor era interzisă și atunci, cum este și astăzi. Numai că cei trei mari concesionari n-au ținut cont de asta. Din când în când au mai obținut câte o derogare, au reușit să mai obțină câte o semnătură pe vreo listă de substanțe și uite-așa au reușit, timp de douăzeci de ani aproape, să otrăvească Delta cu produse pe care, legal, nu aveau voie să le folosească.
Dincolo de lăcomia care i-a împins
să nu accepte nici o negociere serioasă pentru majorarea redevențelor, cei trei mari concesionari s-au crezut atât de tari încât nu s-au gândit că într-o zi le vor expira contractele și că, prin comportamentul lor, vor pleca de pe ultima poziție în cazul unei noi licitații de concesionare sau chiar vor privi competiția din afară.
Exasperat de sfidări, de încălcările legii și de aparenta imposibilitate de a face ceva, Consiliul Jduețean Tulcea și-a luat inima în dinți și i-a acționat în judecată pe cei trei mari concesionari, la sfârșitul lui 2016, cerând rezilierea contractelor de concesiune pentru încălcarea clauzelor contractuale. Și pentru că unele contracte, cele încheiate în 1997, oricum expirau în 2017, cel mai probabil înainte de vreo sentință, au fost atacate în instanță contractele care expirau în octombrie 2018, pentru că pe respectivele terenuri se folosiseră substanțe interzise în agricultura din Deltă.
La sfârșitul lui 2017 au venit primele decizii ale Justiției, care dădeau dreptate CJ Tulcea și reziliau contractele Delta Rom și Anglo Rom. În februarie 2018 au început să vină și sentințele definitive. Astfel, Delta Rom Agriculture a pierdut definitiv procesul, contractul său de concesiune care expira în 2018 fiind reziliat de drept la finalul lui februarie. Sunt încă pe rol recursurile în cazurile Anglo Rom și Agrodelta Sireasa, dar finalul e previzibil.
Cu toate acestea,
cei trei mari concesionari țin cu dinții de terenuri, refuzând să plece și să lase loc unor noi câștigători ai unei eventuale licitații de concesionare. Mai mult, înființează sau au înființat noi culturi agricole, fără să aibă nici un drept. Și tot ilegal și fără drept, unii dintre ei au folosit semințe tratate chimic, ceea ce nu este permis de legea Rezervației.
Cu mult tupeu, însă, concesionarii se prezintă în fața autorităților și presează, încercând să obțină avize de mediu pentru a-și continua activitatea. Asta, în condițiile în care nu mai au nici un drept asupra terenurilor respective. Dar de aia există avocați bine plătiți, ca să nu roșească atunci când cer încălcarea legii, ba mai și amenință cu cererea de despăgubiri imense. Că doar-doar o fi lumea amețită de dimensiunea despăgubirilor și nu s-o mai uita la ilegalități.