Ca să afle cum reușesc patru polițiști să înșurubeze un bec în timp ce patru ofițeri acoperiți au nevoie de ajutoare, SRI își plantează oameni în MAI. Colonelul SRI Florin Cosmoiu, spre exemplu, a fost pus, în 2010, șeful Direcției Generale pentru Comunicații și Tehnologia Informației. Vreme de trei ani, pînă în decembrie 2013, el a fost comisar-șef la Interne și a putut să-și bage nasul în coduri, proceduri de secretizare și licitații IT.
Să aruncăm o privire în declarația de avere pe care, ca funcționar al statului, a fost obligat s-o dea. La 11 iunie 2011, Cosmoiu declara venituri de 47.304 lei din salariul de la MAI și – atenție! – alți 51.817 lei din salariul de la SRI.
Observăm că SRI plătește mai bine și are, desigur, motivele lui, dar întrebarea care se pune este: cui dădea raportul comisarul Cosmoiu? Cui se subordona el, de fapt? Ministrului de Interne sau directorului SRI? Imperativelor penale sau de siguranță națională? Ce căuta un militar la șefia unei instituții demilitarizate? Sau invers: cum se cheamă atunci cînd SRI plătește pe cineva aflat într-o importantă poziție civilă? Pe cine turna cui?
Dar Cosmoiu a fost recuperat de SRI. A fost recolonelizat, iar civilia i-a fost scoasă din cap, odată cu informațiile adunate la MAI. Acum a fost pus să conducă Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică, un organism la fel de dispărut ca dropia, de vreme ce a fost scos în afara legii de Curtea Constituțională.
După ce alde Zegrean au declarat neconstituțională Legea Securității Cibernetice, entități ca Serviciul Național pentru Securitate Cibernetică sau COSC, prezente în conținutul legii, și-au pierdut noima existențială, ele trebuind să fie lichidate pînă cînd legile Big Brother vor renaște ceva mai legal.
Dacă mai țineți minte motivația judecătorilor, în LSC puțea tocmai acest dualism militaro-civil al SRI, care încerca să încredințeze cotrobăirea prin mail-uri unor ofițeri activi și nu unei structuri civile, controlabilă de către Parlament și de către societate.
Aventura agentului dublu Cosmoiu, pînă la MAI și înapoi, arată că SRI nu rezistă ispitei de a sta mereu cu nasul într-o oală în care fierbe libertatea altcuiva.