Caţavencii

Azi la secția de chirurgie vasculară, mâine în întreaga țară

Prins nu cu una, ci cu mai multe mîțe în sac, un chirurg din Timișoara s-a gîndit probabil că, prin punerea în practică, repetitiv și obsesiv, a metaforei fotbalistice “cea mai bună apărare e atacul” va ieși fără pagube majore din buclucul în care singur intrase. Ne referim la șeful Clinicii de Chirurgie Vasculară a Spitalului Județean din Timișoara, cadru didactic la Medicina din același oraș și, desigur, membru în diverse comitete și comiții. Carevasăzică, un personaj cu morală și prințipuri… Să încercăm acum să depistăm prințipurile în șiragul de fapte pe care bunul doctor Ionac le-a săvîrșit senin, ani la rînd, pînă cînd a fost dat în vileag în urma unei investigații jurnalistice și a unui control efectuat de Camera de Conturi Timiș la Spitalul Județean. De pildă, unde e morala, unde sunt prințipurile în strategia șefului de la Chirurgie Vasculară de a-și expedia pacienții la o sesiune obligatorie de shopping medical, în zilele premergătoare operației, fix la farmacia patronată de mătușa soției sale?

Sub pretextul că spitalul nu-i asigura

materialele sanitare necesare – susținere infirmată de arhiva electronică a spitalului –, doctorul Ionac își trimitea pacienții, pe bandă rulantă, la farmacia cu pricina, acolo unde, în locul obligatoriei rețete semnate și parafate de medicul curant, aceștia prezentau un bilet scris de mînă, primit de la asistentă, pe care erau notate denumirea farmaciei (“Remedia”), poziția ei topografică (“vis-à-vis de Poșta Mare”) și mențiunea “pachet operația X” (amputație gambă, de exemplu). Evident, farmacistele erau cu lecția învățată și-i umpleau omului sacoșa, de la halate și mănuși de unică folosință pînă la fire de sutură, branule și tuburi de drenaj, de la bandaje elastice la banala betadină (mereu un litru, adică o cantitate arhisuficientă pentru un salon întreg, nu pentru un singur pacient)!

Unde e morala, unde sunt prințipurile

în eliberarea de rețete pe numele unor persoane decedate, și nu pentru orice medicamente, ci pentru Vasaprostan, un medicament foarte scump, ridicat de nu se știe cine tot de la farmacia familiei doctorului Ionac? Apropo de “Remedia”: beneficiind de fluxul constant de clienți asigurat de dom’ profesor, farmacia ajunsese la frumoasa cifră de afaceri de peste două milioane de euro pe an! E mișto economia de piață, nu-i așa?

O altă mostră de “altruism” marca Ionac: orice pacient pe care soarta îl aducea la ușa Clinicii de Chirurgie Vasculară era obligat să semneze, în momentul internării, o declarație pe propria răspundere prin care se angaja să își achiziționeze, pe cheltuială proprie, materialele sanitare sau medicamentele necesare acordării asistenței medicale și prin care renunța la orice pretenție ulterioară de a-i fi decontate aceste cheltuieli de către Spitalul Județean! Nu mai trebuie să vă spunem unde erau apoi direcționați pacienții ca să-și cumpere cele trebuincioase operației, nu-i așa?

Dar talentatul domn Ionac

n-a umplut doar conturile farmaciei de familie, ci și pe cele ale asociației al cărei factotum este, CompasX. Sub pretextul – nobil, de altfel – că dorește să renoveze clinica, lucru care s-a și întîmplat, grație sponsorizărilor generoase făcute de diverse firme potente din oraș, acesta le solicita direct pacienților să facă donații în contul asociației! Și, ca să fie sigur că nu rămîne cu buzele umflate, precautul doctor Ionac încasa mereu banii în ziua internării, un detaliu care demonstrează că bieții pacienți n-au avut încotro, iar “donațiile” numai acte benevole nu au fost… Placa cu donațiile le-a fost servită îndeosebi pacientelor care se prezentau la Clinica de Chirurgie Vasculară pentru operații de dezlegare a trompelor uterine, paciente vulnerabile și convinse că trebuie să facă orice pentru a le fi redată șansa de a naște în viitor. O astfel de pacientă a primit următorul răspuns din partea profesorului Ionac, în momentul în care l-a întrebat despre costurile operației: “Relativ la costurile materialelor pe care trebuie să le folosim la operație, ele vor fi acoperite dacă veți avea amabilitatea de a dona în contul fundației secției noastre suma de 5.000 de lei”! Așadar, imaculatul doctor Ionac raportează, la Casa de Asigurări, operația de dezlegare a trompelor uterine ca făcînd parte din Programul Național de Sănătate pentru Boli Cardiovasculare (un alt aspect ilegal semnalat de auditorii Camerei de Conturi Timiș), din care se decontează spitalului consumul de materiale sanitare folosite în cursul intervenției chirurgicale, iar pacienta – care în acest caz n-ar trebui să plătească nimic, din moment ce toate materialele sînt plătite de stat – este rugată frumos să scoată din buzunar suma rotundă de 5.000 de lei, cică pe post de donație… Neavînd încotro, femeia s-a conformat și a “donat”, dar ne punem și noi o întrebare: dacă “n-ar fi avut amabilitatea”, ați mai fi operat-o, dom’ profesor?

Mai vreți? Mai avem.

În afara deturnării scopului programului național de sănătate pe chirurgie vasculară, prin consumul de materiale rezervate bolnavilor cu afecțiuni vasculare pentru pacienți cu alte probleme medicale, auditorii Camerei de Conturi Timiș bănuiesc și că, sub masca exciziilor de noduli mamari, în Clinica de Chirurgie Vasculară s-au realizat operații estetice de mărire de sîni. Altă neregulă depistată în cadrul secției respective a fost stratagema externărilor fictive (pacienții plecau acasă doar pe hîrtie, în realitate ei se aflau tot timpul internați), al cărei substrat este următorul: spitalului i se decontează din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) o anumită sumă de bani pentru fiecare așa-numit “caz rezolvat”, astfel că mai multe externări înseamnă mai multe “cazuri rezolvate” și deci mai mulți bani primiți de spital de la FNUASS, concomitent cu denaturarea numărului real de pacienți internați în clinică. De altfel, în toate conferințele de presă susținute cu diverse ocazii, profesorul Mihai Ionac nu uita să menționeze, de fiecare dată, că nu mai puțin de 5.000 de pacienți sînt internați anual în această secție. Habar n-avem cîți dintre aceste mii de pacienți or fi fost numărați de cîte șase-șapte ori, cîte o dată la fiecare externare fictivă… Nu avem noi spațiu pentru a înșira neregulile prezentate cu lux de amănunte în raportul de audit, ne-am străduit să vi le prezentăm pe cele mai gogonate.

Ei bine, după ce toate acestea

au devenit publice, doctorul Ionac a ales să joace cartea victimizării. A început cu un comunicat de presă scris de el, dar semnat obligatoriu de toată secția, de la medicii primari la infirmiere, a continuat cu o petiție online scrisă iar de el, dar asumată inițial de unul dintre subordonați, care, finalmente, s-a spălat pe mîini și a șters petiția. După două ore, însă, același text era din nou pe Internet, de această dată avîndu-l chiar pe Mihai Ionac drept inițiator… Toată această desfășurare de forțe nu i-a impresionat, se pare, prea mult pe procurori, care, la cîteva zile distanță, au descins simultan la domiciliul doctorului și la spital, pentru percheziții și ridicări de documente. Atunci s-a aflat că la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Timiș se deschisese încă din 2014 un dosar penal pentru luare de mită, abuz în serviciu, înșelăciune și decontări fictive, iar doctorul Ionac a fost dus la audieri în calitate de martor. În fine, cercetările continuă și în ziua de azi, iar în acest răstimp șeful Clinicii de Chirurgie Vasculară și-a continuat campania de victimizare, ajungînd cu jalba chiar la președintele Curții de Conturi a României, Nicolae Văcăroiu, căruia i-a servit gogoașa cum că, din cauza raportului întocmit incorect de auditorii din Timișoara, s-a trezit cu mascații la ușă, o aberație evidentă, din moment ce dosarul Parchetului fusese deschis cu un an înainte de efectuarea controlului auditorilor! Pe moment, însă, gogorița profesorului a ținut, iar solicitarea Camerei de Conturi Timiș adresată conducerii de la București de sesizare a organelor de urmărire penală a fost respinsă. În schimb, li s-a trasat auditorilor timișoreni ca, în anul următor, 2016, o altă echipă de audit să efectueze un nou control în care să verifice aspectele semnalate în raportul din 2015. Acest nou control s-a derulat în primăvară, rezultatul fiind unul devastator pentru șeful Clinicii de Chirurgie Vasculară: constatările de anul trecut au fost validate de echipa de audit din acest an, iar noua solicitare adresată Curții de Conturi a României, de sesizare a organelor de urmărire penală, a primit undă verde din partea conducerii de la București.

Implicat deja într-o anchetă penală

și întrezărind noi belele la orizont, profesorul Mihai Ionac și-a reînceput manevrele diversioniste, de această dată în mass-media, doar-doar va reuși să-și păstreze intactă imaginea pe care și-a construit-o cu migală în timp, de apostol al binelui. “Dacă aveți amabilitatea” să-l credeți, dom’ profesor vă va purta recunoștință veșnică…

Exit mobile version