După operațiunea neautorizată pe teritoriul altui stat, Băsescu a organizat și una autorizată pe teritoriul „Cireșicii”, unde, ca să-și testeze popularitatea, a mîncat cu mîna, a băut cu gura și s-a scărpinat în locurile tainice spre desfătarea clienților care l-au mozolit ca-n vremurile bune și s-au tras cu el în poză.
Poporul uită și iartă așa de ușor, încît nici pe muntele Găina nimeni n-a mai sesizat că simpaticul animal de companie al fetelor de la Căpîlna e chiar coiotul turbat pe care Ponta și Antonescu au încercat să-l vîneze prin stepă anul trecut, ajutați de șapte milioane de hăitași.
Eliberat de povara piticului ventriloc pe care l-a dus ani în șir în cîrcă, punîndu-l să se dueleze, cu forfecuța de tăiat unghii, ba cu salariile nesimțite, ba cu pensiile mai mari ca genunchiul broaștei, Traian Băsescu n-a ratat ocazia de a se transforma din vînat în vînător, descoperind libertatea de-a trage cu pușca în curtea Guvernului, căci în bîlciul coabitării fiecare a adus ce-a putut: Ponta – figurinele tarabei de tir, iar Băsescu – pușcociul cu alice.
Cînd a repetat cu tărie că operațiunea neautorizată pe teritoriul altei țări e „declarația care ne trebuie!”, Băsescu folosea pluralul majestății, fiindcă numai naivii și-au putut închipui că președintele României dă cu mucii-n fasolea talibanilor. Apropoul său bătea mult mai aproape, către oligarhii și politicienii români bănuiți că și-au îngropat mălaiul în țărișoare exotice și care ar putea fi extrași cu tirbușonul în eventualitatea unui exil voluntar.
Cazul Hayssam a avut și o variantă premergătoare pe vremea lui nea Nicu, cînd un tînăr comandant de vas românesc a cerut azil politic la Anvers. Atunci civilul Băsescu a pus la cale o acțiune neautorizată pe teritoriul belgian, ordonîndu-le marinarilor rămași fără comandant să caute „coletul” prin hotelurile orașului, să-i toarne cu forța o sticlă de Stolichnaya pe gît și, prezentîndu-l autorităților belgiene ca pe un matroz ce-a tras la măsea, să-l aducă tîrîș pe calea cea bună, adică în cala vaporului, legat cu cătușe, și apoi în Românica, unde îl așteptau douăzeci de ani de pușcărie grea pentru trădare de patrie.
Din fericire pentru fugar, unul dintre colegi a defectat și operațiunea a fîsîit. Cu răpirea lui Hayssam, președintele și-a mai oblojit vechea rană care mai supurează încă, luînd în considerație faptul că azilantul belgian e în viață și ar putea depune mărturie, dacă n-ar fi ciupit de o veche frică, împrospătată pe zi ce trece.