Acum vreo două săptămîni, mai exact pe 28 martie, pe Netflix a fost mare eveniment: s-a lansat sezonul 10 din Trailer Park Boys. Cum adică ce e TPB? Dacă ești cititor ultras de Cațavencii, adică, implicit, de originala Academia Cațavencu, și nu știi ce este TPB, n-ai nici o scuză: în noiembrie 2010, în premieră pentru România, la această rubrică din vechea AC, a fost publicată o cronică a serialului.
Dar să presupunem că ai învățat abia de curînd (ce) să citești și, pentru că textul nu mai e disponibil decît prin arhivele bibliotecilor, iată, în reluare, cîteva faze din articolul meu de atunci:
„Faceți cunoștință cu domnii din imagine: Ricky, șatenul cu favoriți, Julian, brunetul cu cioc, și Bubbles, proprietarul ochelarilor model fund-de-sifon, sînt prieteni din copilărie și subiecții mockumentary-ului (o specie de documentar-parodie, fals reality show) creat și regizat de Mike Clattenburg, un nene care demonstrează magistral ce se poate face cu un buget mic, un scenariu brici și niște actori inteligenți – cel mai tare serial de comedie canadian, vîndut în toată lumea (mai puțin România, of course). Povestea începe de la predicția medium-ului contactat telefonic (!) că Julian va muri curînd, iar acesta angajează o echipă TV care să-l filmeze non-stop pentru un documentar despre viața sa. Băieții, niște loser-i simpatici de care te atașezi din primul moment, locuiesc în Sunnyvale, un camping de rulote de la marginea orașului canadian Dartmouth, și încearcă să facă bani din orice, de la slujbe mărunte la lucruri mai mult sau mai puțin legale – cultivă și vînd iarbă, sparg parcometre și bancomate, plănuiesc diverse alte găinării –, visînd să dea lovitura pentru Freedom 35 (pensionarea la 35 de ani), dar sfîrșesc, invariabil, la fiecare final de sezon, în pușcărie.
Personajele sînt caricaturizate, construite din exagerări: Julian are mereu un pahar de rom cu Cola în mînă, indiferent că e pe budă sau conduce, Ricky, clasicul golan care, în școală, a băut cerneala, locuiește, o vreme, în mașină (lovită în primele episoade, aceasta rămîne fără ușa din dreapta-față tot serialul) și poartă non-stop aceleași cămașă și pantaloni de trening, Bubbles fură și vinde cărucioare de supermarket ca să-și hrănească turma de pisici din baraca în care locuiește. Destinul lor este să gafeze întruna, lovindu-se mereu, ca în desenele animate, de dușmanii lor: Mister Jim Lahey, fost polițist, actualmente administratorul alcoolic al campingului, și asistentul/partenerul său gay, Randy, marele fan de burger-i aflat la bustul gol indiferent de anotimp.
Cu un scenariu scris în linii mari, actorii sînt liberi să improvizeze, senzația de real fiind alimentată de adresarea directă către cameră și de interacțiunea personajelor cu membrii echipei de filmare, cărora cîteodată li se cere ajutorul. Comicul vine din situații, din limbaj și din interacțiunea nebună dintre personaje, nu din scheciuri, glumițe și clișee ca prin alte seriale. Combinația de naivitate, inocență și loialitate este seducătoare, emoționantă, chiar: te simți parte a acestui show care spune credibil, printre rînduri, adevăruri despre viață. Indiferent cîte chestii ciudate se întîmplă, serialul nu e nici o secundă fals.”
Update-ul la zi al cronicii ar fi că Mike Clattenburg s-a retras în plină glorie în 2007, dar Ricky, Julian și Bubbles n-au vrut să moară, așa că, în 2014, au semnat cu Netflix continuarea. Freedom 35 a devenit Freedom 45, consumul de iarbă a început să fie legiferat sau neincriminat de tot mai multe state, dar restul lucrurilor din TPB au rămas aproximativ neschimbate, făcînd din el un cult: în anumite cercuri de prieteni, băieții se salută cu replici din serial.
Trailer Park Boys, 2001-2007; 2014- , mockumentar, creat de Mike Clattenburg, difuzat original de Showcase, preluat de Netflix.