Merită cred să ne întrebăm cît de inteligenți sînt băieții inteligenți cînd vine vorba de politică. Ungureanu, premierul proaspăt resemnat, nu e tocmai o figură nouă, iar în sîngele lui proaspăt, la niște analize complete se văd plutind hematiile carieristului de cursă lungă, iar globulele sale roșii poartă încă însemne uteciste.
Am tot crezut în acești ani că băieții deștepți din cultură îi vor învinge pe băieții deștepți din energie, din politică, din partide, și că, odată cu ei, destinul țării se va scutura ca un cîine ieșit din apă. Că vor veni cei cu discursul nou, nealiniat, cei care nu vor mai bate cu limba de lemn în farfurii pentru o ciorbă de la buget.
Să ne amintim de tînărul Sever Voinescu, acest Ronaldinho din Dilema și Cotidianul. După nici patru ani de politică, nu doar că nu a schimbat nimic în comportamentul pedelist, dar el însuși a devenit un bătrînel cu discurs scîlciat, o păpușă tristă care-și pune aptitudinile discursive în slujba celor mai imbecile sentințe.
Să ne amintim de Baconschi, mintea luminată de pe întunecatele culoare ale Vaticanului. S-a dovedit a fi un lingău jenant, o cîrpă la picioarele Elenei Udrea, un alt soldățel isteric care trage în stînga și-n dreapta, doar-doar îi va zîmbi aprobator comandantul.
Să ne amintim de Theodor Paleologu, care invocă acum, cu candoare, pierderea facultăților.
Așa că ne putem întreba cît de deștepți sînt băieții deștepți cînd vine vorba de politică. Cît de deștepți sînt cînd vine vorba de bani, de sinecuri, de cariere călduțe și de putere? Cît de competenți politic, administrav sînt băieții deștepți din cutură? Oare organul moralei se lucrează și el la sala de lectură?
Eu mi-am răspuns și sînt convins că Mihai Răzvan Ungureanu este un alt băiat deștept care se va face de rahat.