USL s-a prăbușit de fapt sub povara propriei sale greutăți. Imensa majoritatea parlamentară pe care au dobîndit-o după votul de anul trecut i-a făcut pe useliști să tragă de plapuma puterii, pînă au rupt-o.
Cînd s-au văzut călare pe putere, în loc să stea cu ochii pe semnalele venite din opoziție, atîta cîtă mai era, și să-și vadă de guvernare, ca să nu piardă mai multe puncte decît cele care dispar oricum după ce ajungi la putere, pesediștii și liberalii s-au apucat să se joace de-a opoziția la guvernare. Victor Ponta s-a dedublat cînd cu afacerea Roșia Montană, cu zicerea lui schizoidă că va vota, ca deputat cu vederi ecologiste, împotriva propriei sale propuneri, ca prim-ministru.
Ca să nu rămînă mai prejos, dar cu alt skepsis, Crin Antonescu a spus că el, ca prezidențiabil, e și Puterea și Opoziția din țara asta. Copleșiți de bine, pesediștii și liberalii au început să se bată ca puterea cu opoziția, fiind la putere.
După marțea neagră din decembrie, pesediștii, liberalii și uneperiștii ridicau din umeri cînd îi întrebam cine sînt cei care au pus la cale șobolăneala aia sinistră din Parlament. Deputatul Eugen Nicolicea, despre care toți cei care-l cunosc admit că poate susține cu brio orice idee în dezbatere, cît și contrariul ei, spunea în prima zi, că el nu s-ar fi băgat, nici trezit din somn, în asemenea idioțenii.
În zilele următoare tot el a fost trimis pe la televiziuni să salveze ce se mai putea. ( Apropo, ori de cîte ori aripa pesedisto-uneperistă din USL călca în rahat, Nicolicea făcea turul televiziunilor ca să explice că de fapt nu era un rahat, ci o butaforie care semăna cu acest produs de excreție.) Dar nici acest artist al chițibușurilor legislative , care s-a dus să explice și la ambasada SUA ce s-a întîmplat în Parlament în marțea cu pricina, nu știa cum să-i spele pe cei care au pus-o la cale.
Cînd l-am întrebat dacă useliști își închipuie că lumea i-a trimis în parlament ca să se țină de asemenea porcării, Nicolicea a început să-mi arate paragrafe din legi mai vechi și să-mi explice ceea ce el numea prostiile și impreciziile din formularea legilor aduse la zi, dornic să mă încredințeze că marțea aceea nu fusese chiar atît de neagră, dar mai ales că el nu participase la fabricarea chinorozului parlamentar de atunci.
Tot el însă a constatat că slăbiciunea majorității covîrșitoare a USL era că cei mai mulți parlamentari useliști votează în turmă, fără să știe ce. N-a vrut să-mi spună însă cum îi cheamă pe cei din comisiile juridice care au profitat de votul turmei și – mă așteptam! – cînd i-am spus că președintele Camerei Deputaților ar trebui demis pentru isprăvile lui din marțea beznei, a început să-mi recite din Regulamentul Camerei.
Ce-am înțeles atunci de el și de la alți useliștii cu care am stat de vorbă au fost următoarele: 1. Că atunci cînd ai o majoritate covîrșitoare apare și riscul derapajelor, dinadins sau din prostie. 2. Că de vină pentru marțea neagră ar fi și opoziția, adică în principal PDL-ul fiindcă nu izbutise să capete mai multe voturi. Nici unul însă nu mi-a răspuns convingător la întrebarea dacă pentru asta credeau ei că au fost votați.
De cînd PSD a rămas cu puterea, iar liberalii au ales opoziția, unii zic că astfel se va întări democrația în România. Asta va întări mai degrabă scîrba populară față de politicieni. Fiindcă atunci cînd alegătorii s-au îndreptat spre USL au făcut-o fiindcă făcuseră alergie la PDL, în nici un caz ca să vadă majoritatea baleniformă care a rezultat după alegeri că își apără penalii și pușcăriașii sau că protagoniștii acestei majorități se bat pentru și mai multă putere.
