Nu-i mai scriu numele tinerei profesoare de română care umbla să-și facă un punct de glorie spunînd că ea nu vrea să-i mai predea la clasă pe Eminescu și pe Creangă fiindcă pe elevii ei nu-i interesează acești autori. Aceeași tînără profesoară cere, mai nou, ca Baltagul lui Sadoveanu să fie scos din programa școlară, pentru că în acest roman elevii citesc că Nechifor Lipan o mai altoia pe nevasta sa, Vitoria. Adică, din cauza asta, elevii de azi ar putea crede că e normal ca bărbatul să-și bată nevasta, deci Baltagul trebuie eliminat din manuale, ca nu care cumva să le dea idei de viitor copiilor.
Tînăra profesoară, căreia s-au găsit mulți să-i dea dreptate pentru ideea ei că Baltagul ar putea zăpăci mințile copiilor, făcîndu-i să accepte violența domestică, nu știe, cred, să deosebească literatura de viața de toate zilele. După criteriile ei de cenzoriță a literaturii clasice, ar trebui ca din programa școlară a claselor I-VIII să dispară și Amintiri din copilărie, fiindcă acolo mama Smaranda își mai bate progeniturile sau le amenință cu bătaia, iar învățătorii folosesc pedepsele fizice împotriva copiilor.
Ar mai trebui ca elevilor curioși să li se interzică să citească pînă la majorat anumite poezii de Mihai Eminescu, fiindcă îndeamnă la desconsiderarea femeii: „Minte scurtă, poale lungi” (Scrisoarea V), sau la ura naționalistă: „Grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa groasă!” (Scrisoarea III). La fel, ar trebui să dispară din manuale și din bibliografiile recomandate minorilor, din cauza a diverse incorectitudini de tot soiul, și autori precum Frații Grimm, ale căror basme sînt exemple de tentative de omor în familie (Albă ca Zăpada). Ar trebui, de asemenea, ca din bibliografiile destinate copiilor să fie scoase basmele autohtone în care e încurajat fratricidul, ca soluție de reușită în viață (Prîslea cel voinic și merele de aur). Potrivit criteriilor tinerei profesoare, mă tem că nici desenele animate n-ar avea o soartă mai bună, fiindcă incită la violență. Dar, mergînd pe logica ei neînduplecată, nici această celebră profesoară n-ar trebui să mai aibă dreptul de a preda elevilor, fiindcă ea e adepta cenzurii, chestie pe care Constituția României o respinge, fără drept de apel. Profesoara cu pricina, care e la a doua tentativă de a revoluționa învățămîntul autohton prin eliminare de autori din programă, mi se pare un caz flagrant de nepotrivire cu meseria pe care și-a ales-o. Dacă a ajuns la catedră, ea ar trebui să știe care e deosebirea dintre un text artistic și unul în care e recomandată violența în familie sau alte blestemății. Or profesoara cu pricina nu e în stare să facă această deosebire. Așa că ce e de preferat, Baltagul lui Sadoveanu sau prezența ei la catedră?