În 1941, din ordinul lui Antonescu, apare o listă cu 42 de scriitori evrei ale căror cărţi trebuiau scoase şi din biblioteci, şi din librării. Toţi erau declaraţi ostatici ai regimului, cu ameninţarea că, dacă se întîmplă ceva, vor răspunde cu capul. Cîţiva, ca Tristan Tzara, nu mai erau în ţară. Pe listă se afla şi romancierul I. Peltz, care în 1951 a fost arestat de Securitate ca sionist. A stat în puşcărie pînă după moartea lui Stalin.
Avea umor şi inimă largă, astfel că experienţele astea nu l-au acrit, ba chiar, dacă te-ai lua după romanele lui, ai zice că Peltz alerga neobosit după femei. De fapt, era un om cît se poate de aşezat, se căsătorise de tînăr, dar îşi lăsa imaginaţia să zburde. Locuia pe Traian, într-o casă veche. Făcea bine fără să aştepte răsplată, încît venea la el tot cartierul, care pentru un sfat, care pentru o petiţie. O slăbiciune avea, pe care o dezvăluia la telefon. Se recomanda Balzac. Peste şapte străzi în jur, dacă te lovea vreun necaz de care nu ştiai cum să scapi şi întrebai în stînga, în dreapta, se găsea pînă la urmă careva să te trimită la Balzac, că te rezolvă.