În ciuda unor venituri cumulate de vreo 10.000 de lei pe lună, președintele Senatului universitar al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița, Marian Mihăilă, punea botul la modestele sume de 300-400 de euro, la examene și lucrări de licență pentru ochi frumoși. Există, în acest sens, un proces, o sentință și o condamnare definitivă.
Dar marea problemă pe care o ascunde prezența acestui domn lacom într-o funcție de conducere universitară e chiar parazitarea universității în cauză. Dacă în urmă cu zece ani erau acolo două facultăți (de inginerie și de științe economice și sociale), cu 5.000 de studenți, azi sînt trei facultăți, cu trei prorectori, decani și prodecani cîtă frunză și iarbă, dar de cinci ori mai puțini cursanți, cam o mie. Am zis cîtă frunză și iarbă? Am zis! Decăderea Universității a început politic, odată cu numirea ca rector a dnei Doina Frunzăverde, chiar soția liderului regional Sorin. Cum care Sorin? Cîtă Frunzăverde știți la nivel înalt? Managementul acestei stimabile doamne a avut ca scop unic și mărunt, precum vom vedea, extragerea banului din pușculița publică către buzunarul amicilor. În tîrg merge vorba că dna rector ar fi copiat (la) lucrarea de doctorat (se poartă!), dar lăsăm zvonul spre deliciul cunoscătorilor.
După condamnarea lui Mihăilă, normal ar fi fost ca postul de președinte al Senatului să fie declarat liber, iar beneficiile de orice natură să-i fi fost retrase. Dar să vezi poznă: condamnatul a fost blagoslovit cu un concediu de odihnă după ce și-a prezentat demisia din funcție, în loc să i se desfacă temporar, pe parcursul anchetei, contractul de muncă! Darămite în urma unei sentințe (trei ani cu suspendare, adică „vinovat”.) La fel de simpatic e un alt prof, care apare în dosarul DGA, Mirel Patriciu Pascu, prim-vicepreședinte al PSD Caraș-Severin și fost primar al orașului Bocșa, actualmente director juridic al Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Timișoara, adus la Universitate de Marian Mihăilă prin intermediul lui Ioan Talpeș, despre care presa zice că este finul lui Mirel Pascu. Deși apare pe orarul Universității, Mirel Pascu nu figurează în lista profesorilor asociați. Nici în declarația de avere nu există funcția de profesor asociat (ca profesor obține venituri). Nici în cea de interese!
Săpînd mai adînc, am aflat că la Reșița există, minune, o catedră de „Drept european și internațional”, dar care duce lipsa de cadre didactice titulare. Funcționează după toate regulile artei, dar nu produce absolvenți. În schimb, din vechea facultate de inginerie au fost puse pe liber cadre didactice de la profilul tehnic, unele pensionate abuziv, fără respectarea legislației în vigoare. Se pare că bătrînii ingineri n-au avut minte destulă să înalțe podul prieteniei, nici al integrării partinice.