Să tot fie vreo doi ani și jumătate de când BNR a început un minunat proces de digitalizare, în sensul în care băieții lui Mugur își doreau o soluție de management al documentelor și altor categorii de conținut în format electronic. Părea să fie cântecul de lebădă al dosarului cu șină. Numai că n-a prea fost să fie. Era începutul anului 2023 când BNR căuta să cumpere o astfel de „soluție de management“, având și o explicație extrem de clară: „Sistemul informatic al BNR gestionează multiple categorii de conținut în format electronic, după cum urmează: diverse documente specifice activității instituției, dintre care o parte sunt generate de sisteme informatice interne sau externe, corespondența derulată în relația cu entități naționale sau internaționale, fișiere în format audio și video, mesaje de poștă electronică și alte tipuri de înregistrări. Conținutul în format electronic este clasificat pe mai multe categorii în funcție de nivelul de secretizare al informațiilor. Gestionarea acestor informații prin intermediul unui sistem modern si personalizat contribuie la eficientizarea activității și scurtarea timpilor de decizie, în special in condițiile derulării activității în regim de distanțare“. Chestiune serioasă, se înțelege din descrierea situației, care necesita o soluție la fel de serioasă. Iar pentru asta, atunci când a bugetat peste șase milioane de lei pentru achiziție, BNR a întocmit un întreg set de condiții, de la prețul ofertei și până la puncte acordate pentru experți-cheie, managerul de proiect, expertul arhitect software, expertul în baze de date, expertul în securitate cibernetică și așa mai departe. Totul părea o lucrare extrem de serioasă, care urma să fie finalizată într-un termen de doi ani.
Numai că la licitația din 17 februarie 2023 s-a prezentat o singură firmă, Star Storage SA, altfel una cu destulă experiență în domeniu. Și, cum cei de la Star Storage au oferit și un preț de puțin sub patru milioane de lei, au fost declarați câștigători ai contractului, însă lucrurile n-aveau să iasă tocmai cum își propuseseră cei de la BNR. Star Storage era deja într-o situație delicată, să zice, iar dacă cei de la BNR ar fi făcut puțin due diligence, ar fi văzut că firma e pe minus de niște ani buni. Bașca, în fix 2023, cei de la Star Storage își cereau insolvența, după ce în anii precedenți, ca să acopere din găuri, compania a transferat parte din business, în speță centrul de date și platformele de soft, către alte companii deținute de proprietar, Cătălin Păunescu. Și uite așa, BNR s-a trezit că vrea un laser de la o companie în insolvență care abia dacă mai deținea mijloacele necesare pentru a produce pistoale cu apă.
Fiind un contract beton, căci vă spuneam de toate condițiile alea tehnice puse de BNR înainte de a-l scoate la mezat, contractul a fost dus înainte șontâc-șontâc, până când anul acesta a suferit nu mai puțin de patru modificări prin acte adiționale. În februarie durata contractului a fost prelungită cu șase luni, iar în martie contractul a fost modificat în sensul introducerii unei posibilități de reținere din facturile parțiale emise. După asta, în august, contractul a fost prelungit cu încă două luni, pentru ca pe 17 octombrie să fie prelungit până la 27 noiembrie.
Cu alte cuvinte, BNR a vrut să-și digitalizeze procesul intern – unul care conține date sensibile și confidențiale – și a făcut asta cu o firmă care înregistra pierderi constant, ba chiar una care și-a cerut insolvența în anul în care a câștigat contractul. Iar după mai bine de doi ani și jumătate de la atribuire se lucrează mai mult la acte adiționale, semn că digitalizarea e pe drumul cel bun. Până la urmă, poate că e mai bine așa, de ce să-l deranjeze cineva pe Manole cu tehnologia? Merge și cu pixul și hârtia.