Printre alte indicații prețioase care ne vin de la conducerea unității, a sosit și sugestia ca această rubrică să fie ”informativă, utilă, dar în același timp plăcută și amuzantă”. Sincer, cred că șefii mei visează cu ochii deschiși dacă-și închipuie că eu scriu pentru a vă fi vouă util, iar în același timp ”plăcut” și mai ales ”amuzant”! De partea cu informativul nu mai spun, deși aia-i singura idee într-adevăr amuzantă din toată directiva șefilor. Dacă e să explic de ce scriu totuși rubrica asta, recunosc cinstit: o scriu ca să-mi plâng de milă. Că, adică, ce ficat am fost și ce pateu am ajuns. Sau, mai poetic, e vorba de ”eterna încercare omenească de a prelungi tinerețea, evocând-o” (am încheiat citatul; habar n-am al cui e, dar în mod sigur e-un citat, c-așa ceva nu putea să-mi treacă mie prin căpățână!).
Chambéry seamănă cu Suceava. Nu râdeți ca proștii; și Savoia seamănă cu Bucovina, deci comparația se susține. Savoiarzii ăștia, la fel ca bucovinenii noștri, au avut la un moment dat o perioadă de înflorire economică și culturală (adică erau șmecheri), dar pe urmă s-au ”alipit”, mai mult de nevoie decât de voie, vecinilor mai mari și mai puternici: Savoia de Vest a devenit Savoia franceză, iar cea de Est, Savoia italiană, așa că azi în Chambéry se vorbește franceza, iar în Torino, italiana (la fel cum e româna în Suceava și ucraineana în Cernăuți). Sigur, sunt și multe deosebiri între savoiarzi și bucovineni, dar ați înțeles ideea.
Recomandarea mea ”utilă și plăcută” se cheamă O’Cardinal’s, e un bar à bières, are specific irish și e-n centru, în piața Métropole. În plus, are terasă barosană, lăbărțată pe-un sfert de piață, e plin de tineri și de backpackers, iar de consumat, consumi bere la alegere: 2,30 euro paharul de Stella, 3 euro Hoegaarden, 3,20 Guinness, iar dacă vrei s-arăți că ai cu ce, iei Leffe roșie la 3,40, că alta mai scumpă nu-i. Are și mâncare, dar eu n-am mâncat nimic, c-aveam o jenă prin buzunare. Adevărul e că nici n-am băut. Și nici măcar n-am stat la O’Cardinal’s, doar am copiat prețurile de pe meniu, să am ce scrie-n rubrică, și m-am cărat. Nu dau eu banii la fițe de-astea!
În Chambéry, adevărații se strâng la Charlie. N-are rost să explic unde e Charlie’s Bar, că pe voi oricum nu vă lasă să intrați: ”Pour préserver la tranquillité, une sélection est faite à l’entrée de ce pub”. Punct! Nici pe mine nu mă lăsau, dar îi știam pe niște băieți din 13 vânători, am intrat cu ei (tot pe banii lor am și băut, dar puțin, să nu cad de pleșcar). Am și cântat, s-au chinuit să mă-nvețe cântecul de marș al unității, dar mă bufnea mereu râsul la versul ”Treișparii beau doar apă chioară!”, că era complet deplasat în context, iar cuvântul ”fricot”, din alt vers, nu-l pricepeam boacă, cu toate explicațiile lor. M-am uitat în dicț după ce m-am întors la hotel: înseamnă ”tocăniță”! De unde era să știu?!
