Revenit de o vreme în viața publică, precum un actor ieșit de la reabilitate și în căutare de audiență, Băse pare un izvor nesecat de staturi pentru urmașul Nicușor. Fie că-l întreabă cineva, fie că nu, el răspunde. Și, ca întotdeauna, știe tot. Ultima învățătură pentru urmașul său neînvățat în ale paharului puterii e să tacă.
Nu e treaba lui Nicușor să explice anularea alegerilor, pentru că el nu avea atunci nici o funcție ori responsabilitate. Și că e treaba instituțiilor abilitate să lămurească problema. Păcat, mare păcat că nu există și un Nobel pentru diletantism, căci am avea mai multe șanse cu Băsescu la el decât cu Cărtărescu la literatură.
E adevărat că Nicușor nu poartă nici o responsabilitate pentru anularea alegerilor, însă acum e Președinte și are datoria să lămurească anumite situații, chiar și dintre cele petrecute înainte ca el să-și preia mandatul. Sigur că dovezile lămuritoare trebuie să vină de la instituțiile abilitate, însă nu-i ca și când acele instituții nu-i sunt subordonate. E, totuși, Președintele țării ăsteia, așa cum e ea.
Cât despre cât de abilitate sunt acele instituții, probabil că nici ele nu cad în sarcina Președintelui. Abilitarea e un proces mai complicat chiar decât reforma, ori noi și cu aia suntem pe nicăieri. Probabil că nici de asta nu se face răspunzător Președintele.
Bine că nu i-a pus cineva un pahar în mână, înainte să-l întrebe despre ce și cum ar trebui să facă Nicușor. Nu de alta, da’ poate că am fi avut, în locul acestui diletantism ieftin, niște sfaturi sincere măcar, de genul că vom afla peste 50 de ani sau, de ce nu, că trebuie să identificăm un mort, că sigur ăla e de vină.