Ni se povestește că vizita la București a lui Philip Gordon după referendumul din 2012 a avut și o parte secretă. N-au trecut încă 30 de ani, dar secretul a izbutit să se strecoare, iată, de sub acoperire. Cică în afara declarațiilor oficiale, adjunctul lui Hillary s-a întîlnit cu Ponta, pe care l-a dat cu capul de pereți. A venit, apoi, rîndul lui Antonescu să afle cum știu să țipe americanii la triburile est-europene. Dar cel mai tare se zice că a încasat-o Băsescu. Cică Gordon a zbierat așa de tare la domnul președinte, încît SPP-ul a trebuit să tragă mai multe rafale de mitralieră ca să-i acopere discursul.
În esență, Gordon le-a spus tuturor cam același lucru, adică să lase prostiile dacă vor să nu distrugă viitorul României, dar lui Băsescu se pare că i-a zis și altele. „E ultima oară cînd America îți mai salvează curul, bețivule” sau „Te-am sprijinit ca să menții țara în limite democratice, nu ca să-ți faci tu de cap, idiotule” sînt doar reformulări ale unor fraze care au răzbătut prin ușile groase. Sensul vorbelor gordoniene a fost receptat de un Băsescu livid, înspăimîntat de moarte. După plecarea capugiului american, se povestește că domnitorul Țărilor Române a avut nevoie nu de o sticlă, ci de o ladă.
În lumina acestei beții, președintele a înțeles că sentimentele Americii pentru el s-au stins, că de atunci încolo Ponta e la fel de acceptabil, mai ales că, la o adică, Pisicul poate da Chevron-ului ce-i al Chevron-ului. Cu timpul, Băsescu a căzut la pat, doborît de o răceală a relațiilor personale cu SUA. Atunci a hotărît să arunce povestea cu ofițerul acoperit, pe care, însă, serviciile i-au refuzat-o. Băsescu s-a lăsat cotropit de furie și a făcut singura greșeală pe care n-o făcuse încă: a atacat serviciile secrete. Potrivit tradiției, urmează riposta.