Se cere lămurit un mister: de ce Băsescu, omul sprijinit de americani pe durata celor două mandate, e acum „pedepsit“, cu ajutorul procurorilor și judecătorilor. De ce partenerul strategic, căruia el obișnuia să-i spună Marele Licurici și să-i facă renumita felație politică, „îi execută, prin intermediul Justiției, familia“ și fosta amantă? Nu știm dacă întrebarea e pusă corect și nici dacă americanii au vreo legătură cu toate astea, dar, fiindcă plutește în aer o curiozitate națională, sîntem datori să încercăm un răspuns.
Să luăm un caz mai vechi, cazul Vântu. Se povestește că și Vântu ar fi beneficiat la un moment dat de protecția Americii, fiindcă servise într-un anume moment interesele NATO. Era în 1999 și războiul din fosta Iugoslavie ajunsese în faza în care Belgradul urma să fie bombardat de avioane americane. Președintele Constantinescu dorea să dea acceptul de survol. Pe de o parte aducea argumentul crimelor de război comise de sîrbi, iar pe de altă parte dorea să cîștige bunăvoința SUA pentru admiterea României în NATO. Numai că decizia trebuia trecută prin Parlament și lipseau cîteva zeci de voturi. S-ar fi apelat atunci la Vântu, care obișnuia să-și cumpere, pentru uzul personal, o gamă largă de deputați și senatori. Vântu ar fi dat telefoanele necesare, ar fi achitat sumele cerute și astfel s-ar fi obținut sprijinul parlamentar pentru survol. Informația ar fi ajuns la urechile americanilor și Vântu ar fi beneficiat, o vreme, de un cec în alb. Adică, chiar dacă izbucnise scandalul FNI, cu arestări și fugi din țară, Vântu a rămas teafăr și nevătămat. Mai tîrziu, însă, Vântu a fost băgat la pușcărie, ceea ce arată că recunoștința Americii nu e definitivă.
Această poveste a fost răspîndită de apropiați ai lui Vântu și de Vântu însuși, dar a fost confirmată off the record de un oficial al ambasadei SUA, care a admis în 2002, în fața unor jurnaliști, că „un om de afaceri român a făcut, la un moment dat, un serviciu important cauzei NATO“, cu trimitere la Vântu.
Poate că același lucru s-a întîmplat și în cazul Băsescu, turnătorul care s-a făcut util Americii prin serviciile oferite în Orientul Mijlociu și la București. Băsescu s-a aliniat la cuvîntul Americii în aproape tot ceea ce a privit armata, Serviciile (interne și externe), Justiția, procuratura și privatizările (Fondul „Proprietatea“). A primit în schimb libertatea de a-și administra după bunul plac fanteziile politice, etilice și erotice, de a-și lichida adversarii din politică, afaceri și mass-media. În 2012, cînd Băsescu a fost suspendat de Parlament, SUA și-a trimis la București emisarii (Victoria Nuland și Philip Gordon), care au pus capăt referendumului de demitere.
Poate că azi Băsescu a devenit neimportant pentru interesele SUA, poate că susținerea a funcționat doar pe durata mandatelor sau poate că, pur și simplu, a sărit peste cal și a depășit limita de credit care i s-a fixat. Fapt e că scutul politic american i-a fost retras, iar ceea ce se vede acum e răzbunarea sistemului local, a slugilor, complicilor și victimelor sale.
La popoarele înapoiate, soarta e nemiloasă cu învinșii, iar ceea ce putem admira zilele astea la televizor reprezintă lepădarea dezgustătoare de un mizerabil pe care aproape toți acuzatorii l-au pupat cu sete în cur.