De cînd s-a tras la casa lui, pe viață, de pe strada Gogol, Traian Băsescu dă semne că vrea să schimbe tranșeele oralității sale, de prim soldat al patriei, cu treburi mai chivernisite. S-a apucat de memorii. În acest scop, și-a luat un microfon, căruia îi povestește ce i s-a întîmplat în cei zece ani de președinție.
Cîrtitorii vor zice că lui Băsescu nu-i mai ajung interviurile pe care le dă săptămînal, bașca intervențiile telefonice la posturi de televiziune unde se autoinvită, și a început să vorbească singur, la microfon, despre aventurile lui prezidențiale. Adversarii lui politici s-ar putea să-l atace din nou, cu ocazia asta, la moștenirea pe care a lăsat-o la Cotroceni, evaluînd-o ca pe o colecție de scandaluri și fitile și măscărindu-i reforma în Justiție ca pe o afacere interesată, prin care Băsescu voia să-și asigure liniștea după plecarea din funcția de președinte. Însă mulți dintre ei, care tremurau de frica dosarelor pe care Băsescu le-ar fi putut da la iveală, prin interpuși, despre faptele lor neștiute, și care au început să răsufle ușurați fiindcă bănuitele dosare n-au apărut, au avut un șoc auzindu-l pe fostul președinte că-i va supăra pe mulți cu memoriile sale.
Singura nădejde a unora dintre ei e că Băsescu, după ce a amenințat că va dezvălui adevărul, sută la sută, a precizat că nu va spune decît ceea ce se poate spune. Chestia asta poate cuprinde și sacre secrete de stat, dar și secrete personale, la fel de sacre, așa că e imposibil de anticipat ce înțelege Traian Băsescu prin sacru și profan în privința memoriilor de care s-a apucat. Simplul fapt că nu le pune pe hîrtie și nici nu le încredințează memoriei computerului mă face să cred că fostul președinte are mai multe lucruri de ascuns decît de povestit.
Va povesti el, bunăoară, fără echivoc, cum a fost cu copilul de la Ploiești? L-a lovit sau nu? Sau această întîmplare intră sub incidența sacralității? Sau care au fost relațiile lui cu Dan Voiculescu, de au ajuns împreună la soluția imorală? Își va găsi loc în memoriile fostului președinte o relatare despre relațiile locative de familie cu investitorul imobiliar Puiu Popoviciu, cel pe care Băsescu l-a apărat de curiozitatea procurorilor care voiau să-l ancheteze? Ori cum s-a întîmplat că, în timp ce președintele se războia strategic cu rușii, fata lui cea mare a devenit notărița oficială a rușilor de la Lukoil? Traian Băsescu a anunțat de pe acum că în memoriile sale va exista un capitol special despre Elena Udrea. Oare de ce?
Fiindcă Udrea a fost marea lui investiție politică sau pentru că tandemul Udrea-Cocoș ar putea povesti, la o adică, nu numai despre bani care ar fi venit cu sacoșa la ministerul condus de ea, ci și despre bani care au plecat din țară, cu valizele, spre destinații necunoscute?
Cine așteaptă mari dezvăluiri din partea memoriilor luiTraian Băsescu s-ar putea să rămînă cu buza umflată. În cel mai bun caz, fostul președinte se va răzbuna, pe ici, pe colo, pe Adriana Săftoiu, iar în ceea ce o privește pe Elena Udrea, se va mărgini la exerciții de admirație, în proză, față de geniul ei politic nerecunoscut. Și la fel cum Petrarca a cîntat-o în versuri pe Laura, in vita și in morte, Băsescu o cîntă pe Elena Udrea, la putere și la răcoare.