Se agaţă pedeliştii de Băsescu mai ceva ca pediştii în vremurile bune cînd s-au văzut la guvernare, după ce-au tras patru ani targa pe uscat. Dar şi el, chiar dacă umblă singur cu Loganul, nu se desparte de urechelniţa mobilului nici dacă se duce pînă la piaţă să cumpere caise şi apă pentru ziariştii care se ţin după el. Normal – şi pentru ei şi pentru el. Pedeliştii trag nădejde ca suspendarea lui şi ce-o mai fi după referendum să le mai aducă niscai voturi la toamnă.
El are nevoie de toată puterea lor de convingere pentru a ţine lumea acasă, dacă va fi musai să vină la vot jumătate plus unu dintre alegători, ca să treacă referendumul. Şi cum Băsescu nu pare grăbit să-şi dea întîlnire cu poporul, ies ei pe la televiziuni, să-i facă galerie şi să încingă atmosfera. Pedeliştii însă se bizuie mai puţin pe oratoria şi pe costumaţia lor de brancardieri ai democraţiei şi mai mult pe tîmpeniile pe care le fac useliştii la foc automat, de vreo săptămînă încoace.
Închipuiţi-vă numai că la Cotroceni, ieri, în locul lui Crin Antonescu ar fi apărut Vasile Blaga. Cine l-ar mai fi luat în serios dacă l-ar fi auzit vorbind despre banditismul anticonstituţional al useliştilor? S-ar mai fi uitat cineva în gura lui Boureanu? Ar mai fi avut Lăzăroiu vreun motiv să-şi dea demisia de la preşedinţie şi să rătăcească de la o televiziune la alta în rol de Ofelie a democraţiei? L-ar mai fi întrebat careva pe Antonescu cînd îl graţiază pe Năstase şi ar mai fi jucat el comedia preşedintelui suplinitor care a ajuns la Cotroceni ca să nu rămînă locul neocupat? Şi-n timp ce Crin se îmbăţoşază, împovărat de funcţie ca Băsescu în ultima vreme, suspendatul se străduieşte să pară tipul de comitet de acum opt ani, antrenîndu-şi cumsecădenia printre ziarişti, înainte de a da ochii cu poporul. Şi chiar dacă ştie că are nevoie de pedelişti, n-are chef să se afişeze cu ei, să nu-l deoache iremediabil.