Colonelul Turcescu trudește din greu. Angajat cu ordin pe unitate în plutonul de campanie al căpitanului Băsescu, Robert se dă de ceasul morții să iasă în evidență în ochii superiorului. Dar superiorul n-are ochi pentru el, nici măcar ochiul acela care mai privește spre făină cînd celălalt e ațintit la slănină.
Băsescu îl tratează pe Turcescu cu răceală și dispreț, chiar dacă acopericiul muncește de dimineață pînă seara la campania pentru București. Filmează, scrie scenarii de spoturi, scrie pe blog tot felul de bazaconii, face pe băiatul bun la toate și face pe dracu-n patru, doar-doar i-o arunca Băsescu acea vorbă pe care o tot așteaptă de la el. Căci, stimați telespectatori, visul colonelului e să-l desemneze Băsescu candidat la Primăria Generală din partea PMP – în caz că nu candidează Băsescu însuși, se-nțelege. Iar Băsescu, priceput la tortură așa cum erau strămoșii săi din stepa calmucă, îl fierbe la foc mic.
Logica politică îi spune fostului președinte să candideze. Mai întîi, ca să-și ridice partidul, apoi ca să poată zice că el a înclinat balanța victoriei și, în cazul în care se revine la două tururi, să încerce o perversă de Murfatlar cu răsturnarea mesei.
În partea cealaltă, sînt argumente să nu se bage: un scor scăzut l-ar face să-și înghită toate penele pe care și le înfoaie de pe margine. Ei bine, de aceste calcule și toane și-a legat soarta jurnalistul acoperit Robert Turcescu, omul care a lepădat acel rucsac cu pietre din spinare, pe care, vă amintiți, i-l dăduseră ăia de la unitate. Acum, poate că rucsacul ăla trebuie dus la Primărie, iar misiunea pentru care s-a oferit cărăușul voluntar are acest scop operativ. Numai că, după ce a fost măsurat în sondaje, nimeni n-a avut cruzimea să-i spună Turcescului că cu 1-2% nu ieși primar nici dacă-i ordin.