În PDL, gimnastica ritmică şi-a modificat figurile. S-a trecut de la genuflexiune la inflexiune. Curba Puterii şi-a schimbat sensul concavităţii. Noul tehnician numit la echipă suflă într-un fluier mai popular, chiar dacă strident şi pripit. Ochelarii, doctoratul şi cele patru limbi străine vorbite îl pun pe Mihai Răzvan Ungureanu într-un contrast avantajos cu Boc. Chiar în sondajele Opoziţiei, MRU are o cotă de încredere neaşteptat de mare. Poporul nu e doar îngheţat, e şi blînd. În fond, am pierdut petrolul, dar resursele de prostie le-am păstrat neatinse. Cei douăzeci şi cinci de ani de carieră, începută în CC al PCR, dau roade în CCSB-ul lui Voiculescu.
De sub nămeţi, de pe tărgile SMURD, de la capătul pensiei micşorate, lumea îl acceptă pe MRU. Evoluţia lui, care poate fi descrisă ca un lung şir de plasamente strategice, a atins acum faza tehnocratului. Cuvîntul are magia lui, deşi, în cazul ăsta, conţinutul lipseşte. Portretul e idealizat, dar a prins. Ca prin farmec, furia mulţimii s-a domolit, iar din vocabularul public au dispărut cuvintele „anticipate“ şi „jos“. E un aer de toleranţă generală, din care a început să respire şi Opoziţia.
Bună mişcare, dar nu destulă. Mai multă o să vină din partea Mişcării Populare, care se lasă acum schiţată pe planşetele de la Cotroceni. Desenul e deocamdată urît: are corp de militar UNPR-ist, braţe de ţărănist, picioare pline de PER şi numai capul, cu chelie şi cicatrice pe obraz, aminteşte de frumuseţea politică a preşedintelui Băsescu. Dar, în cîteva luni, cu ajutorul inundaţiilor, binele public se poate obişnui să se mulţumească şi cu mai puţin.
Desigur, rămîn Piaţa Universităţii şi buletinul meteo, dar adevăratul sprijin pentru Opoziţie va veni, dacă va veni, de la Traian Băsescu. În afară de Regele Mihai, doctorul Arafat, Olanda sau beţivii de la ţară, mai sînt subiecte care i-au scăpat. Într-o zi, preşedintele se va apuca, din senin, să-l jignească pe Hagi. Poate că regele fotbalului a trădat şi el România în meciul cu Rusia din 1990 şi n-a avut cine să ne-o spună. Sau poate că Nadia e cel mai mare adversar al gimnasticii şi se opune reformei din sport, poate că Ilie Năstase nu ne lasă să intrăm în Schengen. Poate că lotul olimpic de matematică al României bea la cîrciuma din Oxford în loc să pună mîna la deszăpezire sau poate că Ştefan cel Mare, unul din băieţii deştepţi din istorie, şi-a vîndut pielea ieftin la turci. Sînt atîtea lucruri despre care n-am avea habar dacă Traian Băsescu nu le-ar da în vileag la B1 într-o bună zi. De aceea, atunci cînd preşedintele o să dea semne că ar vrea să pătrundă în casa regală a fotbalului botezîndu-l pe nepotul bastardului Mircea Sandu, Opoziţia trebuie să fie gata să crească în sondaje.