Poartă. Strada Comăniţa. Fierul se deschide. Chiar scafandrul Onaca. Gigantic. Cînd intră cineva pe poartă sare ca nebunu’ din cotloane. La etaj, de urci treptele strîmte, făcute după dracu’ ştie ce legi, mese cu tehnologie lătăreaţă. Plasme. Şi siluete tăcute pe scaune portocalii. Fără idei. Monitorizează. Într-o încăpere îngustă, străini unul de altul, stranii: consilierii. Funeriu, TRU, Lăzăroiu, Diaconescu. Apare Traian Băsescu. Sar „din papuci“. Întîietate? Lăzăroiu. Sondajele, dom’ preşedinte. După opt ani de suspendare a dialogului cu Caţavencii, îi iau un interviu lui Traian Băsescu. Cu ocazia suspendării preşedintelui, într-un birou gol-goluţ. Pardon, scaune, masă şi un om într-un etern tricou albastru: preşedintele.
Etichete. „Javră ordinară – cea mai tare!“
Reporter: Între „ţigancă împuţită“ „găozar“, „paiaţă“ şi „javră ordinară“ care-i mai tare?
Traian Băsescu: „Javră“ e cea mai tare! Ha-ha-ha!
Rep.: Javra v-a despărţit de Blaga!
T.B.: Fiecare îşi apreciază actul de guvernare cum vrea.
Prietenii. „Dacă n-au fost în stare să aprecieze ce le-am dat?“
Rep.: V-aţi despărţit de suflete, de prieteni.
T.B.: Am cîştigat numai cu oamenii de lîngă mine.
Rep.: Nu, aţi cîştigat doar cu dvs. Restul v-au dezamăgit, au pierdut, i-aţi trimis la plimbare. Numai pe dumneavoastră v-aţi suportat în căderi şi urcuşuri.
T.B.: Faceţi o construcţie ce n-are nimic comun cu mine. E o poză făcută de voi, presa. Cum ar fi putut avea succes cineva de-atîtea ori dacă nu ar fi putut să-şi ţină oamenii pe lîngă el?
Rep.: Nu e nici o poză. Ştiţi asta. V-aţi dat deoparte sufletele loiale.
T.B.: Viaţa politică e plină de paşi înainte şi paşi înapoi. I-am făcut şi eu, i-au făcut şi ei. Fiecare la timpul lui.
Rep.: I-aţi făcut înverşunaţi adversari.
T.B.: Au greşit în politică, nu trebuie să plătească? Eu acum nu plătesc?
Rep.: V-aţi îndepărtat prietenii, apropiaţii.
T.B.: Dom’le, dacă n-au fost în stare să aprecieze ce le-am dat? Aşa e viaţa.
Rep.: Prietenii, aliaţii, dă-i în mă-sa. PDL, l-aţi făcut franjuri.
T.B.: Nu-i adevărat! Am încredere în oamenii, cei care au rămas, din PDL.
Rep.: Sînt ciuperci la umbra lui Băsescu.
T.B.: Nu-i adevărat! Ne-am întreţinut reciproc. Ţine de personalitatea fiecăruia.
Rep.: I-aţi înlocuit cu clone. UNPR.
T.B.: UNPR-ului îi sînt recunoscător. M-a ajutat să creez stabilitate politică timp de trei ani.
Rep.: Cum de vă puteţi alia c-un Oprea?
T.B.: Eu l-am făcut parlamentar? Eu l-am pus preşedinte de partid? Nu. S-au făcut ei între ei.
Clone. „Faci compromisuri“
Rep.: Băsescu?
T.B.: Da! Ce faci cînd ajungi să ţii stabilitatea ţării? Faci compromisuri. Cu mine am făcut, cu ceea ce gîndeam am făcut. Cine te justifică dacă laşi ţara în instabilitate? La fel, şi UDMR-ului.
Rep.: Aţi creat clone pline de ură acum, prin maşinaţiuni în numele stabilităţii.
T.B.: Asta e. Asta nu e ură. Vorbiţi de interes. UNPR-ul şi UDMR-ul s-au despărţit astfel de guvernarea care a luat măsuri de austeritate. Ne-am salvat cu costuri politice. Aşa au crezut că e bine.
Rep.: Aţi impus ca titlu de glorie, de civilizaţie, visul mitocanului: „Cine e cel mai tare-n gură“.
T.B.: Să ne înţelegem. Găozarul şi ţiganca voi aţi construit-o, nu eu. Au fost în mediu privat. Cîţi dintre voi, cu soţiile voastre, nu vorbiţi mai plăcut sau mai puţin plăcut despre un vecin? Nimeni nu vi le dă în presă. Bun, este o realitate şi, recunosc, realitatea e ceea ce se vede.
Arafat
Rep.: Eu vă întrebam altceva. Aţi impus gura mare, care dă replica şi îşi doboară adversarul. Nu contează dacă ai sau nu dreptate.
T.B.: Nu am spus că am avut întotdeauna dreptate.
Rep.: Arafat? Aţi dat drumul tăvălugului.
T.B.: N-am avut dreptate. L-am chemat la loc. Îmi doream să treacă legea sănătăţii. Nu am ales cele mai bune mijloace, dar asta e altă socoteală. Legea aceea nu era pentru mine, ci pentru români.
Rep.: Cu gura mai mare decît a celor de la Guvern, i-aţi transformat în marionete.
T.B.: Dumneavoastră puneţi totul în paradigma „ai sau nu ai verb“. În realitate, este vorba de momente de criză sau de reformare a statului. Momentele grele pentru naţiune sînt asumate de cel mai legitim, alături de majoritatea parlamentară şi de Guvern. Cel mai comod este să stai cu braţele-n sîn, în tranşee, cum se trag gloanţele. Dar nu-i cinstit. Eu am avut în campanie drept ţintă reformarea statului. Guvernul s-a mişcat destul de bine, dar era nevoie să-mi asum aceste momente.
Guvernul marionetă
Rep.: Imaginea Guvernului a fost de marionetă.
T.B.: Presa.
Rep.: Nu-i adevărat!
T.B.: Guvernul a ieşit în presă mai mult decît mine, dar ăsta e datul meu: să trec sticla. Şi cred că am făcut tot ce a trebuit. Nu am fost laş şi vreau să mă credeţi: nu am vrut ceea ce am făcut: anunţul din 6 mai, reducerea salariilor. Nu mă puteam da la o parte, să fi tăcut în astfel de momente. Şi eu spun că n-a fost bine. Ca şi voi, ziariştii, la televizor, dar voi nu aveţi şi obligaţia de a spune ce este bine, care este soluţia cea bună. Aveam soluţia să nenorocim economia.
„N-am minţit cu intenţie“
Rep.: Există poporul la Cotroceni? Patria?
T.B.: Umblu destul, am familie, am cunoscuţi, merg în magazine. Văd poporul, ştiu că le este greu românilor. Cel mai rău era să fiu necinstit cu românii.
Rep.: Cînd aţi minţit?
T.B.: Mă criticaţi că azi am spus ceva, peste un an altceva. Lucrurile evoluează. N-am minţit cu intenţie.
Rep.: „Plec în cinci minute“?
T.B.: O încercare de a opri votul din 2007.
Rep.: Şmecherie.
T.B.: Dai astfel de mesaje. N-ai ce face!
Rep.: Otravă, ură, neprietenie tuturor.
T.B.: Cu adversarii nu pot fi prieten.
Oamenii sînt cum sînt
Rep.: N-aţi colaborat cu nimeni.
T.B.: Cine l-a împiedicat pe Tăriceanu să facă România cum trebuia? Ce-avea zisul cu făcutul? Făcutul era în mîna Guvernului. Am încercat cu toţi. Cu PNL-ul, cu PSD-ul, fiecare a plecat cînd… PDL-ul a fost loial, dar nici el nu este perfect.
Rep.: Aţi creat instabilitate continuu.
T.B.: Acum nu eu am creat această situaţie de fapt.
Rep.: „Dottore“.
T.B.: Nu e înjurătură.
Rep.: V-aţi înconjurat de servicii secrete.
T.B.: Sînt ale Opoziţiei.
Rep.: Sanchi. Sîntem proşti?
T.B.: Cum se numeşte directorul SRI?
Rep.: Ce-mi pasă? Băsescu junior!
T.B.: Ha-ha-ha!
Rep.: Vă folosiţi de oameni. De slăbiciunile lor.
T.B.: Oamenii sînt cum sînt.
Rep.: Aţi îndrăcit presa, însă. Acum vă întreb: ce vă trebuia EBA europarlamentar, casa din Mihăileanu?
T.B.: Nu ţi-am spus că şi eu am făcut o groază de prostii?