Jurnalul lui Kim Jong Un (dictator nebun debutant)
30 martie 2012 – Dragă jurnalule, nu înţeleg de ce diavolii occidentali se opun lansării rachetei mele. Ce le-am făcut eu vreodată de se poartă aşa urît cu mine? Chiar nu înţeleg că am nevoie să lansez satelitul ăsta în spaţiu? Vreau să mă uit la televizor, ce mama dracu’, că doar nu mi-am luat plasma asta nesimţită degeaba! De cînd ne-a prins Coreea de Sud că furăm cablu de la ei nu mai există pic de pornografie în ţara asta. Nici nu mai vorbesc de meciurile din Liga 1 transmise doar pe Digi. N-am mai văzut un meci al Concordiei Chiajna de nu ştiu cînd!
2 aprilie – Azi am aflat că SUA ne taie ajutoarele alimentare dacă lansăm racheta. Să-mi bag picioru’, ce ţărani! Pe ăştia din popor îi doare la bască, că oricum n-au mai mîncat din 1975, dar eu? Eu ce fac?! La constituţia mea fragilă, dacă scad sub 115 kile pot să leşin oricînd pe stradă.
4 aprilie – Lansarea rachetei a fost un eşec! E ultima oară cînd mai cumpăr artificii de la chinezii din Piaţa Obor! Tata s-ar răsuci în mormînt de ruşine, dacă n-ar fi aşa de gras. Se pare că va trebui să trecem la planul B pentru a lansa satelitul. Mă duc chiar acum să încarc praştia uriaşă.
Jurnalul lui Barack Obama
30 martie – Am întrebat-o azi pe Hillary Clinton care mai e treaba cu programul nuclear al nord-coreenilor şi nu-mi convine deloc ce-am auzit. Se pare că au un program de două ore seara, între 8 şi 10. Plus că unii mai prind şi programul nuclear al chinezilor, care ţine toată ziua.
1 aprilie – Aud acum că nord-coreenii vor să lanseze o rachetă, ceea ce mi se pare extrem de periculos. Nu vorbesc aici de implicaţiile militare, dar parcă văd că încep să curgă bancurile pe seama acestui eveniment şi nu-i bine, deoarece glumele îi vor face simpatici şi cumva mai umani.
2 aprilie – Mă gândesc uneori că în Coreea de Nord politica e mai puţin superficială decât la noi. În primul rând, pentru că au un preşedinte mic şi gras. Americanii, care sunt foarte atenţi la aspectul fizic, n-ar alege niciodată un lider bondoc cu ochii oblici şi, sincer să fiu, nici nu-i văd în stare să-i fie fideli până la moarte, trecându-i cu vederea în mod generos toate abuzurile dictatoriale.
3 aprilie – Gata, am oprit ajutorul alimentar acordat nord-coreenilor. Se pare că era vorba de o mică eroare birocratică. Responsabilul cu implicarea noastră în conflicte a crezut în mod eronat că, în conflictul dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud, nordiştii sunt băieţii buni, în timp ce sudiştii susţin menţinerea sclaviei.