– Ce, dom’le, i-au mai dat lui Georgescu încă două luni de control judiciar?
E căldură mare, stau la o terasă din Lehliu Gară cu vecinul meu. Muștele au început să zbârnâie pe lângă halbele de bere rece, dar nu îndrăznesc să se așeze, amintirea frigului primăverii prelungite umblându-le încă prin sufletele lor nestatornice. Tocmai urmăream cum un cal plictisit, care ignora cu desăvârșire căruțașul abulic, trăgea după el o căruță stingheră pe șoseaua aglomerată, de secol XXI, când atenția mi-a zburat la televizorul atârnat de un panou, pe terasă. „Călin, te iubim!“, strigau la Breaking News niște îngrămădiți în jurul lui Călin Georgescu. Jurnaliști, jandarmi, agitatori și un Georgescu trist și parcă speriat.
– Ia, uite, nene, l-au potcovit urât pe ăsta cu calul și energia. Trei dosare, șapte capete de acuzare… Trădare de țară. Nasol, continuă vecinul, sorbind cu sete din bere.
– Păi, nu a zis că misiunea lui s-a încheiat și că se retrage? Credeam că au pus batista pe țambal…
– Bag de seamă că îl ciufulesc în continuare, îmi răspunde vecinul, scărpinându-se pe chelie.
Să știți că uneori cred că ăștia cu știrile nu urmăresc neapărat narativul Ocultei Mondiale pentru a ne zombifica, ci evenimentele se derulează urmărind un anumit model pentru a ne lăsa chiar tâmpiți de tot. De pildă, după știrea cu Călin Georgescu, a venit știrea cu Trump care se înjură cu Elon. Elon ăla care, după anularea turului I, i-a sărit în ajutor lui Călin, ălălalt de-l iubim.
– Se duce pe pluă și Melon ăsta.
– Se duce, zic eu. E prăjit.
O ospătăriță fâșneață vine de la bar cu încă un rând de bere rece, îi simt aerul răcoros cu miros suav de drojdie și Calvin Klein vag transpirat, eau de toilette, de pe Temu. E bun, dar trece repede, cam cum se încălzește berea nebăută în halbă pe caniculă.
– Deci care e treaba… încep eu vorba. Cade Musk, cade și Georgescu. Te-ai prins? Unu’ cu Tesla, altul cu calul, ambele variante de locomoție ecologice, sustenabile. Adică zic de energie, una în baterie, alta cu energia în conștiință. Dar nu cumva conștiința este o baterie a sufletului? Trump, suveranist, este acuzat de Musk de participare la orgie cu minore împreună cu unu’ Epstein, că citii știrea pe Net. La Simion, la școala de vară AUR, tot pe Net citii, e scandal cu o fată poștită până i-au rupt uterul. Coincidență?
– Care Epștain? mă întreabă vecinul nedumerit, privind spre șoldurile mlădioase ale ospătăriței care pleca de la masa noastră către alți clienți.
– N-are importanță, vecine… Unu’ bogat și ars pe păsărică verde. Na… Ascultă aici. Nu e coincidență! Că io nu le am p-astea nici cu capu’ la lup d-ăla dacic și nici cu Zdrelea Corduneanu, sau cum îi zice, dă-l în morții lui de legionar. Bă, io văd treaba cum stă pe bune. Simion, ăla cu casele de 35.000 de coco – te-ai prins –, i-a jurat lui Trump credință veșnică.
– Da, bre, dar după aia și-a luat-o urât pe sub nas la alegeri și a plecat prin Europa să dea drumul la suveranismul internațional, de nu mai înțeleg nimica. Păi cum, bă, ’tu-l în bot, îl face pe fii-miu de-i plecat în Spania să-și taie buletinul de supărare și acum o arde cu polonejii, îl doare în cur de români. Cui îi lasă el pe Tarabostes, pe Gerula și pe Decebal și pe ăla… zi… cum îi zice?
– Vecine, stai, că ți-ai luat avansul prea mare. Bă, Trump izolaționist, Simion izolaționist. Înțelegi ce vreau să zic? Că ai făcut zece clase, la Slobozia. Dacă pui cap la cap izolaționismul din America cu izolaționismul din Polonia, din Ungaria, Slovacia și cu izolaționismul din România, ce avem noi aici?
– Mai mulți izolați, dă-i în grijania mamii lor!
– Nu, bre. Ai izolaționism globalizant. Izolaționism mondial. Bă, o omenire izolată, o planetă izolată. Și bam! Ce fac Trump și cu Simion?
– O sug la ruși.
– Nu de asta ziceam. Deschide ochii… Fiecare a dat țeapă. Donald lui Elon, George lui Călin. Și pe cine nu vor ei, amândoi, să nu supere? Pe Vladimir! Vezi? Amândoi urăsc ecologiștii, dar iubesc natura rusă, sălbatică și virgină. Ia, uite la noul președinte polonez: și ăla tot așa. Și Orbán și Fico, ăla de-l au slovacii.
– Cu ce am greșit noi, vecine? A dat Revoluția peste noi, pandemia, războiul și acum izolaționiștii s-au globalizat. Că asta vrei să zici. Ce mai trebuie să vină? Extratereștrii, pișa-m-aș pe ei!
– Dacă, să zicem, câștigă partida globaliștii care ne-au adus izolaționiștii pe cap, iar ecologiștii termină cu încălzirea globală, mai bem noi bere rece aici, la terasă, pe vipie? O să băgăm noi surcele în sobă până prin august, de o să ne vindem și rinichii pentru un metru cub de lemne… Fără rinichi, dacă vine iar încălzirea globală, mai putem noi să bem bere?
– Bă, nu te credeam așa deștept, îmi zice cu uimire vecinul.
– E, cum s-ar zice, cerc vicios. Ai văzut pe TikTok? Circulă știrea bombă că vor globaliștii să închidă granițele. Cine sar cel mai rău de cur în sus? Ai ghicit! Suveranișii izolaționiști. Nimic nu e întâmplător, vecine. Ai închis granițele? I-ai lăsat pe Simion, pe Orbán, pe Fico și pe Nawrocki fără Europa. Bă, tu te prinzi ce groasă e? A făcut degeaba Trump zidul cu Mexicul. Dacă se închide granița cu mexicanii nu mai trece nici coiotul la americani. De cine mai păzesc ei poporul? Că europenii și mexicanii sunt pa. Și fără popor, vecine, se duce dracului șandramaua politică, rămânem fără naționalism, credință, patriotism, familie tradițională. Există și o ieșire din știrea asta, care cică e falsă, dar ce mai contează? Cu granițele închise vor putea păzi mai bine poporul suveran de poporul globalist, de ghei, de atei și neomarxiști.
– Băi, vecine, și când te gândești că toți politicienii ăștia vor binele oamenilor… Vorba aia, omu’ e înainte de toate, declamă vecinul, clipind cu subînțeles. Hai, mai cere un rând, îmi continuă el ușor bulversat de atâtea gânduri. Mi-a găsit dom’ doctor o piatră la rinichi și mi-a prescris să beau multe lichide.
Lehliu Gară trepidează cu vuiet metalic. Trece un tren de marfă spre Constanța, ca un imens șarpe boa bezmetic, care a înghițit zeci de Dacii Duster, pe care le va regurgita pe vapor, la export. E arșiță, aerul încins palpită peste lanurile de porumb, iar vrăbiile fac baie în țărâna de la marginea drumului. E vară, e arșiță, miroase a țară și asta e bine.