Berlinala acestui an ar putea fi rezumată în cîteva cifre și titluri de filme. 1.600 este, de pildă, cifra invitaților de marcă din toate profesiile cinematografice care au călcat, anul acesta, covorul roșu, între care Michel Gondry, Tony Leung, Christoph Waltz, Wes Anderson, Patricia Arquette, Pierce Brosnan, George Clooney, Matt Damon, Catherine Deneuve, Jean Dujardin, America Ferrera, Ralph Fiennes, Bruno Ganz, Jeff Goldblum, John Goodman, Shia LaBeouf, Richard Linklater, Ken Loach, Andie MacDowell, Bill Murray, Edward Norton, Alain Resnais, Martin Scorsese, Stellan Skarsgârd, Tilda Swinton, Uma Thurman, Forest Whitaker ar fi doar cîteva repere. Dar să nu-l uităm nici pe Lars von Trier, ca întotdeauna pus pe scandal, care a ținut să se plimbe pe Potsdammer Strasse cu căluș la gură și un tricou provocator cu inscripția Persona non grata, aluzie la modul în care a fost împachetat și expediat acasă după conferința de presă de la Cannes din 2011
Sigur că nu atît catalogul personalităților poate reda proporțiile pantagruelice ale ambițiosului festival berlinez, cît titlurile pe care le-a propus, în final, memoriei cinefililor juriul condus de producătorul și scenaristul american John Shamus. Și aici marea surpriză a constituit-o succesul Chinei, care a dominat, cu autoritate, competiția. Au fost, în concurs, trei filme chinezești, și China s-a înscris în palmaresul Berlinalei cu nu mai puțin detrei trofee, inclusiv cu Ursul de Aur. Marele Premiu a fost acordat filmului polițist BAI RI YAN HUO /Black Coal, Thin Icede Wang Quan’an, un thriller cam obscur în deznodămîntul său, dar cu o cultură a scrierii cinematografice impunătoare. Prin același film s-a reliefat, datorită evoluției sale, și actorul Liao Fan, recompensat de juriu cu argintul celui mai bun interpret masculin. O a doua producție chineză a intrat în rîndul “Urșilor”, ca recompensă pentru imaginea lui Zeng Jian din TUI NA,dramă carene-aproiectat în viața nevăzătorilor dintr-un salon de masaj, unde ficțiunea scoate la iveală, cu și mai multă violență, lumea tenebrelor. Zeng Jian, autorul imaginii, își urmărește din aproape în aproape personajele, iar realizatorul Lou Ye, care și-a format o echipă mixtă de orbi reali și de văzători, le investighează pînă și visele, năzuințele nemărturisite. Că el se interesează și de felul cum fac amor nevăzătorii, e treaba și dreptul său, cu condiția ca, din această îmbinare de sex și întuneric, să ne reveleze o viziune particulară asupra lumii. Din păcate, ecranul rămîne mai mult obscur din acest punct de vedere.
Pe lîngă acești trei „Urși” care au plecat spre Beijing, celorlalți concurenți le mai rămăseseră doar patru. Cel de interpretare feminină, a revenit japonezei Haru Kuroki, protagonista filmului CHIISAI OUCHI /The Little House,tandră și psihologică descriere de personaj în context istoric.Un Premiu Special al Juriului, i-a fost rezervat luiWes Anderson, pentruThe Grand Budapest Hotel, ecranizare inspirată, vag, de Stefan Zweig, în care Anderson rămîne fidel sieși, cu un film “de stil”, elegant și elaborat, care lasă în urmă-i o senzație de fad, și o distribuție ca o jerbă de artificii. Premiul pentru scenariu a fost rezervat gazdelor, lui Dietrich Bruggeman pentru Kreuzweg,parabolădespre o adolescentăprizonieră între viața normală de școlăriță și habotnicia părinților ei, catolici fervenți. Cu ultimul “Urs”, pentru cea mai bună regie, a fost dotat americanul Richard Linklater pentru Boyhood.Realizatorula filmat, pe parcursul a mai bine de un deceniu, un puști, surprins din primii ani de școală pînă la finalul adolescenței. Actorii, îmbătrîniți, l-au îmbrățișat pe realizator, cărunt și el, la conferința de presă. Unora, derularea în 150 de minute a unui deceniu din viața personajelor le-a lăsat un gust aparte. E un experiment! Dar ceva în genul acesta se mai făcuse, cu douăzeci de ani în urmă, de către Nikita Mihalkov cu un lungmetraj intitulat Anna, de la 6 la 18 ani.Așa că experiența nu era chiar nouă. Pe scurt, bilanțul ediției a 64-a ar putea exprima sărăcia recoltei de filme din acest an. Ceva nu-i în regulă, totuși, în ultima vreme, la Berlinală, și anume calitatea selecției. În fața unei asemenea situații, juriile nu mai au ce face. Aleg din ceea ce li se dă de ales.
