Noi relatări din războiul de sute de ore și mesaje de la USR: atacuri, contraatacuri, replieri strategice, acuze, ofensive de fe-martie, baraje de artilerie, tot tacîmul. Petiționarii au tulburat somnul zeilor tutelari, cîtă vreme establișmentul Uniunii se chinuie de zor să răstoarne căruța ideilor pe cîmpii valorii. Pe scurt, toată apărarea conducerii operative constă în ofilirea protestatarilor. Nu-s îndreptățiți, n-au caracter, nu înțeleg, sînt invidioși, prepuielnici, imaturi și, exact ca în ’77, în cazul Paul Goma, n-au talent sau operă. S-ar putea să fie adevărat. Se prea poate ca toți cei o sută (de-ar fi fost măcar 300, ce producție hollywoodiană nășteau!) care au semnat documentul apărut în Observator cultural să n-aibă nici talent, nici calități metrese ori procedurale în a contesta. Dar au altceva, mult mai prețios în viața publică, și anume dreptate. Asta, într-o societate democratică, ia fața talentului. Cum s-ar zice: degeaba ai talent cu polonicul, dacă furi cu carul. Ceea ce comunică scrisoarea deschisă e o minimă condiție a normalității. Și n-are nici în clin, nici în mînecă cu talentul pe care îl instaurează canonul oficial și pe care îl răstoarnă pîrdalnica de istorie.
Asta pentru că USR e o organizație de breaslă de utilitate publică, primește bani publici, beneficiază de înlesniri legiferate și nu dansează în familie. Nu e un club privat. Membrii plătesc o cotizație și au dreptul să știe cum sînt cheltuiți banii lor. E ceva neclar în ceea ce spun? E cumva un atac la persoanele președintelui, vicepreședintelui, comitetului director sau ale consiliului? Dacă cineva cere criterii transparente și neechivoce atacă organizația? Dacă stabilește limite ale incompatibilităților în conformitate cu legislația actuală comite un abuz? Dacă cere desecretizarea și analizarea activităților comisiilor de validare e invidios? Dacă cere raportări clare pentru venituri și cheltuieli e lacom? Și, mai ales, dacă pretinde ca principiile constituționale să fie respectate e anti-Manolescu? Păcate grave, păcatele mele! Ca să vezi de unde a plecat bubița, de la un premiu mînărit! Un mic Big Bang la care o să ne uităm ca la comédie. Trufia și-a mîncat coliva. Vorba lui Caragiale, via Stratan: Curat murdar. Căldură mare!