Vă mai amintiți de Squid Game? Uniformele roșii ale gardienilor cu mască neagră de scrimer și treningurile verzi numerotate de la 1 la 456 ale concurenților din serialul coreean care făcea furori acum doi ani s-au întors din nou pe ecran. De data asta, cu alți oameni în ele, majoritatea, americani, într-un reality show fără pericole fatale, care, în loc de indivizi disperați, datori vînduți, pregătiți mental să cîștige sau să moară, are ca protagoniști niște inși care se joacă un fel de șotron pe bani. Mulți bani. Cine cîștigă trece mai departe, cine pierde părăsește imediat competiția, adăugînd la pot alte zece mii de dolari, pentru un total posibil de 4,56 milioane de dolari, cărați acasă de ultimul jucător rămas neeliminat.
Probele de concurs sînt aceleași jocuri copilărești coreene jucate de adulți, dar regulile s-au schimbat un pic: perdanții nu mai sînt eliminați prin glonț, iar între runde au fost introduse teste suplimentare care triază și mai mult concurenții. Favoriții își fac planuri și speranțe, în monologurile cu camera din culise, inițiind alianțe care rezistă pînă la prima ocazie ivită partenerilor să-i voteze afară. Cînd sînt atîția bani la mijloc, s-ar găsi, probabil, cineva chiar dispus să și ucidă, dacă i s-ar cere. Oricum, fiecare candidat viabil are în el doza de duplicitate și ipocrizie necesară unei strategii de joc cîștigătoare: atitudinea ta trebuie să fie echilibrată – nici prea indiferent și izolat de grup, ca să zbori direct la prima sesiune de vot eliminatoriu, nici prea implicat și remarcabil, ca să te transformi în țintă. Trebuie să fii perceput ca simpatic și inofensiv, rămînînd nedetectat ca oponent puternic, dar incertitudinea generală, norocul și factorul întîmplare au și ele un rol ca să ajungi în poziția aia în care o să-ți cadă brusc în cap bancnotele din sfera atîrnată deasupra dormitorului, felicitat cu un zîmbet pe față, dar invidiat și urît de toți ceilalți.
După doar cîteva zile de la difuzarea, pe 22 noiembrie, a primelor cinci episoade, Squid Game: The Challenge devenea liderul clasamentului audiențelor Netflix din 74 de țări sau intra direct în Top 10, în alte 19. Asta spune multe despre telespectatorul prezentului, consumator de entertainment video cît mai tensionat, șocant și violent. Așa s-ar putea explica, parțial, succesul acestui nou Big Brother, al cărui format se bazează pe un suspans amplificat la montaj de o editare profesionistă, care manipulează emoțional telespectatorul, creînd o tensiune artificială. Un alt element al rețetei e felul cum s-a făcut selecția, pe ce criterii s-au ales competitorii, pentru că, de multe ori, emisiunea asta concurs pare regizată, cu personaje interpretate de actori și figuranți care au, uneori, reacții de copii, nu cu oameni reali, luați de pe stradă. Infantil e și modul în care sînt eliminați unii jucători, complet aleatoriu, în stil „Nu-mi place de tine, ia-ți jucăriile și pleacă acasă!“.
Tăind masiv dialogurile de umplutură și momentele melodramatice (se insistă excesiv pe legăturile personale dintre concurenți, deși a fost clar din start că nu-i un joc de echipă și doar unul ia potul), din Squid Game: The Challenge ar fi putut ieși un interesant experiment psihologic, un studiu social despre comportamentul individului în mulțime, aspirații în viață, lăcomie și egoism. S-a preferat însă un De-a v-ați îmbogățitelea în care toată lumea joacă ca la Loto și cîștigă: unul dintre concurenți, milioanele de dolari, ceilalți, notorietatea, Netflix, audiență și foarte mulți bani. Singurii care pierd sînt telespectatorii, care-au plătit deja biletele abonamentului lunar ale unui spectacol al degradării umane pe tema „Ce-ar fi dispuși să facă unii pentru bani“.
Squid Game: The Challenge, 2023-, reality show despre partea urîtă a naturii umane, adaptat după scenariul serialului Squid Game creat de Hwang Dong-hyuk, zece episoade de 41-58 de minute, difuzat de Netflix.
1.090 de vizualizări
