Biserica Ortodoxă Română a picat examenul la porunca a IX-a

Uneori e amuzant să stai pe margine și să privești cum se păruiesc fanaticii între ei. Fanaticii sunt ca niște țațe demult iertate de cele lumești și care nu au altă treabă decât să-și arunce peste uliță cuvinte din ce în ce mai grele și informații dubioase dobândite pe surse. În unele cazuri sursa e de natură divină, în altele este de cel mai crunt laicism. Dar asta are mai puțină importanță. Fiindcă fanaticii și țațele, sau țațele fanatice, indiferent de tabără, nu au rigoare. Consideră că nici nu le trebuie. Unii vorbesc în numele Domnului, iar ăsta este argumentul suprem, ceilalți vorbesc în numele dreptului lor inalienabil de a nu crede în zei, alt argument suprem. Între aceste două adevăruri se naște un hău pe care ambele tabere încearcă să-l umple cu rahatul pe care-l vor folosi ulterior pentru a se împroșca reciproc.

Închinătorii lui Freacă-Mentă

23 de ONG-uri mirene au citit o știre prost redactată pe un site și s-au inflamat: Biserica primește jumătate de miliard de euro de la stat, huo! Au redactat la rândul lor o scrisoare deschisă, au semnat-o pe genunchi între două reprize de frecat menta, și au trimis-o la parlament. Să se oprească finanțarea BOR de către stat, e prea mult, sunt prea mulți bani, jos Dumnezeu, moarte profitorilor creștini, etc etc. Ziariști care, de asemeni, au pe birou mici altare ale lui Freacă-Mentă, zeul suprem al puturoșilor cu pretenții, au preluat știrea pe nemestecate și au difuzat-o ca atare. Așadar, chiar și în emisiuni pe care mulți dintre cititorii noștri le consideră serioase deși nu le urmăresc, cum ar fi cea realizată de Moise Guran, s-a făcut comparația între salariile medicilor (cică doar 200 de milioane de euro), banii dați bisericilor (cică 540 de milioane de euro) și salariile profesorilor (cică 1,2 miliarde de euro). Ce ne intersează aici este cifra trecută în dreptul banilor dați bisericii, care este falsă (cifra, evident). Căci ea se bazează pe o informație eronată din start. Astfel, s-a plecat de la premisa că banii pentru biserici ar reprezenta 0,4% din PIB, când, de fapt, ei reprezintă 0,4% din totalul cheltuielilor bugetare. Vorbim de cifrele estimate pentru 2013. Astfel, deși avem o constantă (0,4%), diferența este enormă, iar în loc de 540 de milioane de euro, avem de-a face cu 510.979.176 de lei. De 4,5 ori mai puțin.

Nu este prima informație falsă furnizată de către ASUR (Asociația Secular Umanistă din România) și preluată pe nemestecate de către alte asociații de pafariști sau de jurnaliști. O altă informație care face carieră de câțiva ani este aceea care spune că în România sunt doar 4.700 de școli “generale”, dar avem 18.300 de biserici. Acel “generale” plasat strategic acolo de către activiștii ASUR trece de cele mai multe ori neobservat. Pentru că, de fapt, în multe materiale nici nu apare. Numărul școlilor din România era, totuși, la nivelul anului 2008, de 11.700. Cu 7.000 mai mare decât cel folosit de către ASUR. Cu tot cu licee, școli de meserii, școli speciale etc, numărul școlilor din românia ajungea în 2008 la 13.400. Ori, dacă știm ceva cu siguranță, știm că în 4 ani nu s-au desființat 8.700 de școli. Nici măcar pentru a face pe plac ateilor. Cât despre numărul de biserici, acesta era, la finalul anului 2011, 15.596. Nu 18.300, o altă cifră scoasă din burta largă a vreunui ONG sau șoptită direct de Freacă-Mentă unui închinător, în timpul transei.

A IX-a poruncă, facultativă pentru Freacă-Tămâie

Dacă adoratorii lui Freacă-Mentă stau prost cu cifrele și cu documentarea, dar bine cu PR-ul, nici gașca de Freacă-Tămâie plătită de către statul român nu stă mai bine la capitolul cifre și, în plus, mai are și un deficit de imagine. Teologia nu este, evident, o știință exactă, așa că n-ar trebui să cerem rigoare preoților, nici chiar atunci când sunt purtători de cuvânt, dar putem cere respectarea celei de-a IX-a porunci, care spune “Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău”. Ori, într-un comunicat emis de Patriarhie pe 5 februarie, porunca a IX-a e luată în deșert, e transformată în chip cioplit, e luată peste picior și așa mai departe.

În primul rând, comunicatul BOR spune: “Statul român nu plăteşte integral salariile personalului clerical şi neclerical, ci asigură doar o contribuţie de aproximativ 60% la salariile acestora. Restul salariilor (comparabile cu cele ale profesorilor din Învăţământul preuniversitar), impozitele, asigurările de sănătate şi contribuţiile sociale sunt plătite din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti.”. Prima minciună. Conform Legii 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri bugetare, contribuția minimă a statului la salariile preoților este de 65%. În plus, în cazurile în care unitățile bisericești nu au posibilități materiale, contribuția statului poate crește până la 80%. Acest lucru se întâmplă în 30% din cazuri. Mai mult, există 1.077 de clerici ortodocși ale căror salarii sunt plătite 100% de către stat. Este vorba despre funcțiile de conducere din BOR, începând cu Patriarhul, care are un salariu de 8.214 lei lunar (înainte de reîntregirea salariilor făcută de guvernul Ponta) și terminând cu stareții și egumenii, care au salarii de 1.100 de lei.

A doua minciună: “Referitor la personalul monahal, precizăm că Statul nu plăteşte integral salariile a 10.000 de călugări şi călugăriţe. Din cei aproximativ 8. 500 de călugări şi călugăriţe ortodocşi, numai stareţul/stareţa şi preotul slujitor din mănăstiri primesc contribuţie de la bugetul de Stat la salariu, adică doar câteva sute de persoane.”. Lucrurile stau așa: statul nu plătește doar salariul starețului/stareței și al preotului slujitor, ci și pe cel al egumenului. BOR are în subordine 493 de mănăstiri. Statul plătind 3 oameni în fiecare mănăstire, ajungem la frumoasa cifră de 1.479 de salariați ai statului. Ori, 1.479 de oameni nu înseamnă, în nciun caz “câteva sute de persoane”. Patriarhia are aceste date, căci eu, la rându-mi, le am de la Patriarhie, așadar necunoașterea realității nu poate fi folosită ca scuză. E doar o altă minciună difuzată întru spălarea imaginii. De asemeni, chiar dacă statul nu plătește salariile tuturor celor 8.476 de viețuitori din mănăstirile și schiturile ortodoxe, în bugetul pentru 2013 este prevăzută suma de 2.300.000 de lei pentru “Transferuri din bugetul de stat către fondul de asigurări sociale de sănătate pentru personalul monahal al cultelor recunoscute”. Așadar nu le plătim salariile, dar le plătim asigurările de sănătate, facilitate de care mulți simpli cetățeni nu beneficiază.

A treia minciună din comunicatul Patriarhiei: “Statul român nu oferă subvenţii de la bugetul de stat pentru opera social-filantropică a Bisericii!”. De fapt, în 2011, conform propriilor rapoarte, Federația Filantropia, care reunește 17 asociații și fundații aparținând Bisericii Ortodoxe, a primit de la bugetul de stat/autoritățile locale suma de 2.625.385 de lei. Iar acesta nu este decât un exemplu. Astfel, afirmația că “cele aproximativ 55 de milioane de lei folosite în anul 2011 de Biserica Ortodoxă Română pentru susţinerea celor aproximativ 700 de instituţii social-filantropice destinate tuturor categoriile sociale defavorizate de care beneficiază în mod constant aproape un milion de români săraci provin exclusiv din fonduri proprii şi donaţii ale credincioşilor.” nu este decât o altă minciună. Sfruntată.

În fine, cea de a patra minciună din comunicatul Patrirahiei de care ne ocupăm astăzi este cea legată de școli. Dacă ai lui Freacă-Mentă spun că sunt doar 4.700 de școli, ai lui Freacă Tămâie exagerează în direcția cealaltă, spunând că în România sunt 20.420 de școli. Ei bine, evident că nu sunt. Cum spuneam anterior, la nivelul anului 2008 aveam 13.400 de școli. Restul, până la 24.500 de unități din sistemul de învățământ preuniversitar erau grădinițe (10.100). Grădinițele or fi unități de învățământ, dar de “învățământ preșcolar”, deci nu sunt școli.

Până la urmă, câți bani ia biserica

În proiectul de buget pentru 2013 sunt prevăzuți următorii bani pentru biserici:

– susținerea cultelor: 30.262.000 de lei;

– contribuția statului pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe Române din afara granițelor: 12.000.000 de lei;

– contribuția statului la salarizarea personalului de cult: 262.803.000 de lei;

– contribuții la salarizarea personalului neclerical: 2.101.000 de lei;

– transferuri din bugetul de stat către fondul de asigurări sociale de sănătate pentru personalul monahal al cultelor recunoscute: 2.300.000 de lei;

– finanțarea schitului românesc Podromu de la muntele Athos: 1.090.000 de lei.

În total, în bugetul pe 2013 se regăsesc 310.566.000 de lei destinate bisericii. Restul, până la cele 510.979.176 de lei declarate de către BOR că ar veni de la stat către biserică se regăsesc în banii dați de către administrațiile locale, ale căror bugete nu au fost încă votate. Cei mai mulți bani, în jur  de 200.000.000 de lei, se duc înspre plata salariilor personalului neclerical.

La asta mai adăugăm bani precum cei dați pentru clopotele de la Mioveni sau milioanele de lei date de către Chiliman, de exemplu, pentru renovarea și repictarea de biserici, suma reală care se scurge spre BOR ajunge mult mai sus. Fără date exacte, însă, ne limităm la cele 510 milioane de lei declarate de către BOR. Oricum, o sumă prea mare pentru un stat laic.

Ce am putea face?

În linii mari sunt de părere că statul român nu trebuie să mai finanțeze biserica. Niciuna. Argumentul BOR este că are nevoie de bani de la stat pentru că a fost deposedată de terenuri în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, care le-ar fi promis că statul le va plăti salariile. Asta este o altă minciună. Pentru că salariile preoților sunt plătite de către stat de-abia din 10 iunie 1893, prin Legea clerului mirean, când statul și-a luat responsabilitatea salarizării clerului, după ce, timp de 30 de ani, preoții trăiau din banii plătiți (sau nu) de către comunități. Singurii care luau bani de la stat erau preoții din bisericile mai mari aflate pe domeniile statului, foste domenii mănăstirești.

Pretenția BOR de a i se retroceda terenurile secularizate în vremea lui Cuza este absurdă, pentru că ar da România înapoi cu 150 de ani. Reforma agrară a lui Cuza stă la baza proprietății agricole moderne, iar retrocedarea pe baza actelor avute de biserici la 1863 n-ar însemna decât o nouă naționalizare. Înainte de reforma lui Cuza, proprietățile bisericești însumau 26,6% din suprafața arabilă și forestieră a Principatelor Unite. Cum ar fi ca acum 26,6% din terenurile agricole și pădurile din Moldova și Mutenia să revină în propritetatea bisericii?

În plus, sunt nenumărate locuri din țară în care argumentul proprietăților nerecuperate nu stă în picioare. În cuvântarea “Hărnicia și dărnicia au dat roade” ținută pe 5 februarie 2013 la Buzău, la şedinţa Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei de evaluare a activităţilor din anul 2012, Patriarhul Daniel spunea:

“De-a lungul anilor s-au depus eforturi mari, ca în prezent, după 20 de ani de la apariţia legilor fondului funciar, să se reuşească redobândirea a cca. 95% din terenuri şi păduri, atât din proprietăţile Centrului Eparhial, cât şi din cele aparţinătoare unităţilor din subordine.

La momentul actual, în judeţul Buzău, au fost redobândite toate proprietăţile mănăstirilor, iar în judeţul Vrancea sunt procese pe rol în legătură cu proprietăţile a trei mănăstiri: Rogozu, Valea Neagră şi Lepşa.

Clădirile au fost recuperate în totalitate.”

Așadar, de exemplu, pentru că în Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei BOR și-a recuperat proprietățile în proporție de 95%, ar fi normal ca în cele două județe să nu mai plătim decât 5% din salariile preoților și personalului neclerical.

O altă soluție ar fi să continuăm să plătim salariile preoților și clopotarilor la nivelul actual. Dar, atunci, având de-a face cu o instituție plătită de stat, precum parlamentul sau președinția, ar trebui să putem să alegem noi Patriarhul (ca pe președinte) și Sinodul (ca pe parlament). De asemeni, dacă tot plătim de la bugetele locale, ar trebui să putem alege și preoții de parohii, episcopii și mitropoliții. Căci dupa legea din 1893, prin care se asuma plata salariilor de către stat, se putea și interveni în organizarea bisericească.

Acum, însă, noi, contribuabilii obișnuiți care nu ne dăm de ceasul morții cu cele bisericești și nici nu considerăm că BOR ar face ceva cu adevărat memorabil, suntem în următoarea situație: le plătim salariile, le-am retrocedat proprietățile, nu vedem niciun ban la buget din afacerile bisericii, le plătim megalomaniacele catedrale, biserici și clopote și suntem sfidați zilnic prin luxul afișat de către capii BOR. Pe deasupra, suntem și mințiți în față de către niște oameni care au în job description 10 clauze – numite porunci – de care le pasă încă și mai puțin decât le pasă de semenii lor.

Exclusiv online