Ni se întâmplă de multe ori să ne trezim la un moment dat că am luat decizii proaste și tot ce ne mai rămâne de făcut este să gestionăm efectele, de regulă, nasoale. În funcție de cât ne duce capul pe fiecare dintre noi, ne descurcăm mai bine sau mai puțin bine. Dar dacă în context vorbim despre o instituție a statului… E sărbătoare, fraților. E dansul proștilor pe doi pași: cu stângu-n dreptu’.
Bistrița anului 2018. E an centenar și, Doamne, parcă nimic nu-i mai poate opri pe oamenii ăia să-și dea cu ranga-n molari. Despre ce e vorba? Ah, dar lista e atât de lungă, că ar trebui să întoarcem gazeta pe dos și să începem din celălalt capăt, ca măcar să avem lista la jumătate. Dar rămânem la cea mai recentă: pentru că, în mod evident, Bistrița avea un parc industrial, la fel de evident e ce urmează să spunem despre el. Exact. E pe făraș.
În 2015, proiectul de peste șase milioane de euro era inaugurat și trebuia să fie casa tuturor investitorilor la care visau autoritățile din oraș. Din întreaga suprafață, au fost închiriate nouă loturi cu o suprafață de 22.300 de metri pătrați. Cele nouă societăți comerciale care s-au instalat în parcul industrial virează anual 32.075 de euro, 22.300 de euro pentru administrare și 9.775 de euro pentru concesiune. Dar nu ajunge. Ce să vezi, nu a fost să fie. Pierderile se ridică la sute de mii de lei, iar acum, municipalitatea s-a trezit în situația de a merge cu japca peste oameni luați din Primărie și puși în parc. Evident, a tăbărât în parcul pustiu cu executarea silită. Că vești bune, canci. E vorba despre aproximativ 500.000 de lei, reprezentând impozit pe clădiri, teren și penalități aferente, datorate bugetului local. Suma a fost contestată în instanță de către societate, sub aspectul legalității și corectitudinii calculului datoriei. Practic, Primăria are de recuperat bani de la o firmă înființată de Primărie. Doamne, ce delir!
