A comparat decalajele economice dintre România și Europa pe durata a 500 de ani, așa că-l „pedepsim“ astăzi cu o lene istorică și-o Grecie pe coji de austeritate.
Stăm leneși în Balcani
Reporter: De ce oamenii sînt loviți de lene?
Bogdan Murgescu: Poate pentru că instituțiile nu au generat stimulii adecvați pentru a munci. Pentru că, trebuie să ne fie clar, e mai simplu să stai să tai frunză la cîini decît să lucrezi. De aceea, dincolo de motivațiile morale (laudă hărniciei), este nevoie ca societatea să creeze mecanisme care să recompenseze lucrul bine făcut și să penalizeze lenea sau lucrul de mîntuială.
Rep.: Lenea este toposul Balcanilor.
B.M.: Nu cred că este o caracteristică a Balcanilor. Instituțiile au fost aici poate mai puțin adecvate decît în țările mai dezvoltate, și de aceea imaginea occidentală că balcanicii sînt leneși. Dar, dacă generăm condiții similare de cadru instituțional și de management, eu cred că noi, românii, și mulți dintre vecinii noștri din Balcani, sîntem dispuși să lucrăm mai mult decît mulți dintre membrii unor națiuni considerate harnice. Poate că ne mînă și sărăcia, dar nu sîntem mai leneși decît alții.
Grecii cei harnici
Rep.: Austeritatea din Grecia e sfîrșitul lenei în Balcani?
B.M.: Nu prea cred. Un studiu al Universității din Groningen constata că Grecia se afla pe locul 2 între țările OECD (după Coreea de Sud) în ceea ce privește numărul de ore lucrate anual de o persoană activă economic. Cu alte cuvinte, în 2005, anul analizei, grecii munceau mai mult decît germanii, elvețienii, suedezii și toate națiile considerate harnice. În schimb, stăteau mai prost la productivitate. Nu de lene e vorba, ci de organizare mediocră, de instituții mergînd prost și de politici greșite.
Rep.: Pe noi ne minunează revolta.
B.M.: Da, e o revoltă împotriva „nedreptății lumii“. Revolta este îndreptată și împotriva FMI, și împotriva guvernului Greciei, și împotriva instituțiilor europene. Revolta nu cunoaște diferența, dar nici nu atinge cauzele adevărate ale crizei. Pentru omul obișnuit este dramatic, și de aici furia, exasperarea, disperarea. Se adaugă și o tradiție mai puternică a demonstrațiilor și chiar a anarhismului decît la noi.
Rep.: Intrăm într-o eră a nefericirii?
B.M.: Nu știu dacă e vorba de nefericire metafizică, dar urmează o eră a strînsului de curea. La noi ca și-n Grecia.
Rep.: Grecii spun: UE e o prostie, ne-au invadat, ne-au rupt de tradiții.
B.M.: Să fim sinceri, tradiția invocată este una a subdezvoltării. Aderarea la UE a fost benefică pentru Grecia. Dar nu poți avea doar partea bună de cărniță fără oase. Acolo și la noi prioritatea trebuie să fie reformarea instituțiilor publice prin reformare inteligentă.
Rep.: Vă e frică?
B.M.: Nu. De ce? Poate să fie greu, dar eu cred că în următorii zece ani sînt șanse ca situația economică din România să se îmbunătățească. Mai degrabă poate să-mi fie frică de bătrînețe.