Am discutat cu Bogdan Suceavă de ce îl vor republicanii pe Donald Trump candidat la președinția Statelor Unite și cum se face că, deși sînt de partea Ucrainei, l-ar vota pe Trump care blochează ajutorul pentru ucraineni? A rezultat o discuție despre prioritățile mai mari și cele mai mici ale alegătorilor din America pentru care Ucraina e o prioritate mai mică decît problemele lor de acasă.
Cristian Teodorescu: De ce nu-i lasă Donald Trump pe republicanii lui să voteze ajutorul pentru Ucraina?Dar republicanii de ce-l ascultă, le ia mințile izolaționismul?
Bogdan Suceavă: Întrebările acestea invită la un exercițiu intelectual mai complex. Sînt întrebări europene. Hai să reformulăm problema așa: ce ar trebui să facă un candidat republican pentru a cîștiga alegerile prezidențiale din SUA din noiembrie 2024? Această întrebare ar trebui să le preceadă pe cele două de mai sus. Pentru o victorie electorală la toamnă, Donald Trump ar avea nevoie ca baza lui republicană să fie bine motivată, să vină la vot în special în statele care ar putea decide bătălia electorală (probabil că acestea vor fi Arizona, Ohio, Michigan, Pennsylvania, Georgia, deși e plauzibil ca și altele să intervină în această discuție). În plus, anumite luări de poziție pot înclina balanța opțiunilor pentru indecișii din statele-cheie. Un sondaj de opinie de la fine de februarie din Michigan dădea pentru opțiunile de vot 46% pentru Trump, 44% pentru Biden, 10% încă nehotărâți. Ce le poți spune acelor 10% ca să încline balanța? Pentru unii alegători, oricît de paradoxal ar părea, prioritatea nu pare a fi Ucraina, ci multe alte chestiuni interne, care ar putea să nu pară la fel de importante pentru un observator din Europa.
C.T.: Care sînt alea?
B.S.: Aici începe discuția de finețe. Pentru tine, ca european, chestiunea Ucrainei e începutul și sfîrșitul curcubeului, dar pentru cetățeanul din Michigan sau din Georgia, e posibil ca prioritățile să fie altele. Adică de acord în principiu cu sprijinul pentru Ucraina, dar chestiunea e de prioritate mai mică. Paradoxal e că un sondaj recent a scos în evidență că 74% din americani opinează că războiul din Ucraina e important pentru interesele naționale ale SUA, cu 43% clasificînd chestiunea drept „foarte importantă“. Dintre democrați, 81% văd problema războiului din Ucraina drept importantă, în timp ce 69% din republicani zic la fel. Asta e la nivelul oamenilor de rînd. Dar balanța va fi înclinată de acei nedeciși din statele-cheie. Ce e important pentru ei? Și astfel ajungem la cea de-a doua întrebare a ta, de ce ascultă republicanii? Răspunsul a fost dat acum mai bine de un veac de mentorul clasei politice dîmbovițene, dl Agamemnon Dandanache: ca să nu rămîie fără coledzi. Au existat republicani care nu au ascultat de Donald Trump și cariera lor politică s-a încheiat. Îți amintești de Liz Cheney, fiică de vicepreședinte republican, care a reprezentat statul Wyoming în Camera Reprezentanților și care n-a precupețit nici un efort în a-l critica pe Donald Trump. Acum e profesor la University of Virginia și putem descrie viitorul ei politic drept incert. Liz Cheney a antagonizat baza electorală care-l susține pe Donald Trump. O asemenea strategie nu mai reprezintă lozul cîștigător pentru nici un politician conservator de azi, indiferent din ce familie vine. Uite cum au lucrat și contracandidații lui Donald Trump în alegerile primare republicane: au combătut, dar fără a îndrăzni să antagonizeze acea bază electorală, care poate reprezenta vectorul unor campanii viitoare, poate 2028, poate 2032. Mă întreb și care va fi viitorul președintei Comitetului Național Republican, Ronna McDaniel, care își părăsește poziția pe 8 martie, imediat după Super Tuesday, acea zi de marți care decide multe în strategiile politice nord-americane. McDaniel vine din Michigan și am fi putut crede că ar fi putut ajuta campania de la toamnă, dar la nivel național s-a întîmplat ceva curios cu munca ei: nu a izbutit să strîngă suficient de mulți bani pentru campania electorală 2024. Și mai e ceva. După unii comentatori, Donald Trump a considerat că Ronna McDaniel ar fi trebuit să facă mai mult ca să-l susțină după ce a pierdut alegerile din 2020. Mesajul politic care se desprinde de aici ar fi: cine nu e pe linie în partid, pleacă. Iar linia partidului e dată de ceea ce vor să audă alegătorii.
C.T.: Americanul de rînd care se mîndrește că e american nu-și dă seama că mîndria asta costă? Sau se vrea și cu porcul în coteț, și cu slănina în pod?
B.S.: Aici sînt chestiuni practice de analizat: cît e costul efectiv al ajutoarelor militare și, mai cu seamă, cum va fi prezentată această chestiune electoratului înainte de alegerile de la toamnă. Cred că în unele state reprezentanților democrați li se va reproșa că au aruncat cu banii atunci cînd au ajutat Ucraina, în timp ce s-ar putea argumenta că alternativa republicană a fost mai atentă cu aceste cheltuieli. Pe de altă parte, ajutorul dat Ucrainei poate fi benefic armatei SUA, pentru că le permite să investească bani în modernizarea logisticii și înlocuirea armamentului mai vechi, care poate fi direcționat spre Ucraina. Apoi, ajutorul pentru Ucraina permite creșterea producției de echipament militar. Majoritatea producătorilor de armament sînt în state unde se votează în mod tradițional republican. Vom auzi argumente de acest tip la toamnă, în viitoarea campanie electorală.
C.T.: Premierul italian, Giorgia Meloni, are o teorie interesantă, că Hamas a atacat Israelul fiindcă Putin a invadat Ucraina. Cum ți se pare ideea tipei?
B.S.: Ceea ce mă înspăimîntă e că doamna Giorgia Meloni citește rapoartele serviciilor secrete italiene, pe care le-aș lua în serios. Dînsa a propus această analiză recent, într-un interviu pentru Il Giornale. E o interpretare pe baza unor date mult mai precise decît avem noi în spațiul public? Sigur, da. Pe de altă parte, din punct de vedere geopolitic, să observăm că o mulțime de lucruri s-au întîmplat în lume în perioada acestor doi ani, de cînd Rusia a declanșat o tragedie de proporții în Europa. Pe lîngă situația din Orientul Apropiat, cu extensie pînă-n Yemen, mai e și seria de schimbări de regim politic din Africa, plus tensiunile crescînde din peninsula coreeană și din jurul Taiwanului. Am putea crede că sînt lucruri fără legătură unul cu celălalt. Dar atacul Hamasului a fost pregătit minuțios și a necesitat o logistică masivă. Poate vom afla cîndva mai mult. Uneori e suficient să lași un an sau doi să treacă, să te întrebi, precum Seneca, „Cui prodest?“și descoperi că toate aceste tragedii servesc Rusiei. Inclusiv atacurile din Yemen împotriva traficului comercial internațional reprezintă o evoluție folositoare Rusiei. Avem noi vreo dovadă că Rusia e implicată? Nici una, doar constatăm cui folosesc toate noile tensiuni.
C.T.: Curtea Supremă din State îl lasă pe Trump să candideze. În Colorado nu i-au dat voie. Ce-ar fi fost dacă și Curtea Supremă ar fi făcut ca judecătorii din Colorado?
B.S.: Să presupunem prin absurd că s-ar fi întîmplat așa. Să lucrăm pentru o clipă cu ipoteza că instanța supremă americană ar fi produs o hotărîre judecătorească a cărei consecință ar fi fost eliminarea candidatului republican din cursă. Care crezi că ar fi putut fi reacția celor peste 74 de milioane de oameni care l-au votat pe Donald Trump în 2020, dintre care mulți și-ar dori să-l voteze din nou? În ce țară oare se poate antagoniza un segment atît de important al electoratului? Nici nu îndrăznesc să merg cu ipoteza mai departe. Cred că cel mai bine pentru întregul univers ar fi ca disputa să se tranșeze la urne, ceea ce ne face să ne întrebăm din nou: ce contează cel mai mult pentru oamenii din Arizona, Ohio, Michigan, Georgia și Pennsylvania? Ei vor decide multe din cîte se petrec pe lume. Printre grijile lor fundamentale probabil se află întrebări normale pentru lumea liberă: cum să-și plătească ipoteca, cheltuielile medicale, cum să-și dea copiii la școală sau universitate, cum să asigure stabilitatea financiară a familiilor lor. E posibil ca Ucraina să nu fie pe lista lor de preocupări imediate, deși la nivel de principiu pot aprecia că războiul de acolo e important pentru SUA. În schimb, pentru români chestiunea e imediată, deoarece oriunde ar fi frontiera, Rusia ne dă sentimentul că e pururea aproape.
