Bolojan e un bun comunicator în această criză. La fel cum a fost un comunicator execrabil în perioada măsurilor economice și bugetare pe care le-a luat. Bine, și măsurile au fost execrabile, pe măsura comunicării.
Dar e posibil ca această criză să-l fi născut și pe omul politic Ilie Bolojan, cel care nu a existat până acum. L-a născut însă Grindeanu. Are vocația asta de mamă când și când: naște crize, naște scandaluri gratuite și, foarte curând, cred că va naște și propria decădere.
Bolojan nu a fost om politic. Doar și pentru faptul că nu a știut ce să facă în PNL: a luat un partid bătrân, bolnav, înăcrit în rele și pedelism, plin de peneliști pesedizați, și acest partid a fost aproape să-l înghită cu totul și să-l scuipe. Apoi, nu a fost om politic și pentru faptul că nu a știut cum să negocieze relația cu PSD, ajungând unde s-a ajuns azi. Mult prea rigid, mult prea obtuz, trăsături pe care azi le folosește ca pe virtuți ale intransigenței și care se pare că funcționează. Avea însă nevoie de Grindeanu și de PSD ca să poată să taie în PNL – ceea ce ar fi bine să facă – și ca să pară în ochii multora o victimă. Dar o victimă cu ouă, o victimă care are toate datele să iasă, în final, învingătoare.
O parte din PNL și PSD-ul au jucat totul pe o carte: dispariția lui Bolojan. Au crezut că Bolo o să se bâlbâie și o să plece. Nu e așa, iar acum Grindeanu s-a trezit cu o mare întrebare: oare va trebui să plec eu?