Semne bune, anulare! În timp ce românii stau la cozi să-și plătească impozitele, crescute de parcă Bolojan a jucat la păcănele în noaptea dintre ani și a prins dublaj pe negru, reforma mult promisă merge mai departe, pe noi culmi ale creșterilor negative, retoricii și diletantismului.
După jumătate de an în care cetățeanul de rând și economia reală au cărat în spinare nevoia de bani a Guvernului, anul nou pare tras la indigo, cu mențiunea că Bolojan a descoperit retorica și vrăjeala cifrelor. A devenit mai politician, cum se zice.
Chiar în ajunul Crăciunului, odată cu ordonanța trenuleț, Bolojan a început să viseze frumos și ne-a anunțat că „Datele arată că statul cheltuiește mai puțin decât anul trecut. Deficitul în luna noiembrie a ajuns la 6,4%, față de 7,15% în 2024, adică aproximativ 121 de miliarde de lei față de 125 de miliarde anul trecut. Practic, statul a economisit 4 miliarde de lei și se menține pe traiectoria stabilită, cu un obiectiv de deficit pentru 2026 între 6% și 6,5%”.
Cuvintele acestea ne doare, desigur, căci Bolojan pare să fie posesor de doctorat în retorica cifrelor, cu centura neagră la diletantism. Scăderea deficitului bugetar nu înseamnă, implicit, o reducere a cheltuielilor, asta o știe orice elev de școală profesională. Deficitul, sau excedentul, după caz, e diferența dintre venituri și cheltuieli, nicidecum suma cheltuielilor. Poți avea un deficit mai mic chiar și în condițiile în care ai cheltuieli mult mai mari, dacă te apuci și crești impozite și taxe, dacă pui biruri mai mari și crești, în modul ăsta, veniturile.
După câteva urări de bine, cu ocazia noului an și a unor sfinți, Bolojan s-a trezit iar făcând un exercițiu de retorică și diletantism. Și încă unul atât de mare încât i-au sărit covrigii din coadă lui Ciolacu de la râs. Chiar și așa, nu e puțin lucru să fii premier liberal și să te ia Ciolacu în balon, pe bună dreptate. Pe 9 ianuarie, Bolojan ne povestea despre „cele mai mari investiții pentru dezvoltare din ultimii 35 de ani”, lăudând investițiile publice din 2025, care ar fi ajuns la peste 137 miliarde. Adică, dintr-o singură schimbare de optică, dezmățul pus la cale de Ciolacu a devenit mare realizare. Desigur, și-a nuanțat puțin lauda, în sensul că jumătate din investiții au fost făcute în ultimele șase luni, adică în mandatul lui. De parcă nimeni nu știe că până la investiția per se trebuie să treacă niște luni bune de la intenție la decizie și proceduri. Că nu-i ca și cum doar s-a uitat el, cu sprânceana ridicată, la buget în ziua în care și-a primit mandatul și au început investițiile să se producă. Practic, iată, greaua moștenire e, de fapt, o moștenire cu greutate.
Cât despre reformele alea promise? Adică despre reforma statului, reforma administrației publice, reforma pensiilor speciale, reforma companiilor de stat, eliminarea sinecurilor și, în general, reducerea a tot ce înseamnă prăduială a bugetului public? Eh, sunt și astea în proiect și mai ales proiecție. Astea, însă, până să devină realitate mai trebuie așteptat. Trebuie invocate, vorbit frumos despre ele, trebuie să manifeste, cum se zice în limbaj cool, dorință și abia apoi se pot împlini.
Reforma în administrație urmărește atât reducerea cheltuielilor, cât și întărirea capacității administrației, în special a celei locale, pentru a fi mai eficientă și a fi în serviciul cetățenilor – a zis Bolojan ieri. Păi, bravo domn’ premier, bravo! E bine că reforma asta urmărește, da’ va prinde odată ceea ce urmărește?