Treizeci de arginți. Ăsta, treizeci de bani, atât e suma pe care domnul Bolojan o va lua de la gura guvernului, în semn de solidaritate cu românul afectat de creșterile de preț ale carburanților. Atât s-a putut. Acciza la motorina standard va scădea cu 30 de bani, conform proiectului de ordonanță publicat de Ministerul Finanțelor. Din cei aproape 3 lei pe care statul îi încasează, prin intermediul accizei, mărinimosul domn Bolojan a decis să lase de la el 30 de bani.
Nu știu cum a fost predată solidaritatea sau echitatea la școala de maiștri contabili din PNL, unde domnul Bolojan a absolvit șef de promoție, însă e clar că sunt în fața încă unui exemplu în care greul unei perioade e aruncat în spinarea omului de rând și a economiei reale, cea care încă ține viu bugetul.
La pachet cu această scădere a accizei, cu acest efort supraomenesc pe care statul îl face în sprijinul cetățeanului, ordonanța propusă va introduce și o taxă de solidaritate, aplicată companiilor din sectorul energetic, respectiv companiilor care operează sau prelucrează țiței extras de pe teritoriul României. Practic, din taxa asta ar urma să fie compensată reducerea accizei. Mai exact, statul nu face absolut niciun efort, doar mută niște mărunțiș dintr-un buzunar în altul.
Suntem într-o noapte a minții iar aura lui Bolojan, cât o mai fi, e susținută doar de deziluzia celor care-l contestă, de lehamitea generală față de orice altă opțiune. Așa cum în țara orbilor chiorul e împărat, în țara pesedeilor de rit vechi și aurarilor de rit nou Bolojan e reformator.
Și, poate cel mai enervat, acest om care pretinde că nu reinventează mersul pe jos și că tot ce face este să aplice reguli de bun simț, n-are nici măcar decența să se uite în jur și să vadă ce măsuri au luat alte state, să le ia cu tradiționalul copy/paste și să le pună în aplicare.
Prin ordonanța asta, care nu face altceva decât să mute treizeci de arginți dintr-un buzunar găurit în altul, fără ca statul să-și asume cu adevărat povara vremurilor, sau măcar o parte din ea, Bolojan e nimic altceva decât statuia nudă a impotenței guvernamentale. Căci statul ia, nu dă!