Au apărute adevărate brigăzi de botiști. Botistul este acel individ care crede că, dacă pune întrebări idioate în timp ce înregistrează oamenii cu un telefon, se plasează într-o dimensiune civică, se află cu un pas pe tărâmul jurnalismului. Oricum, lucru cert, ajută societatea, au impresia că sunt necesari. Botiștii sunt pătrunși de misiunea publică, ei cred că adună probe pentru marea carte a anticorupției românești.
Ce s-a întâmplat acum la Constanța, cu haitele acelea de botiști scandalizate că nu știu ce doamne pesediste nu citesc, ci dau banii pe haine, ține probabil de domeniul penalului. Dincolo de asta, mno, e plină țara de penali altfel, ne bălăcim în penali, tot nu înțeleg faza cu telefonul: să filmezi pe cineva în timp ce tu ești cel care îl jignește și îl agresează. Probabil, oamenii vor probe: filmez, voi avea totul aici, l-am prins pe penal. Chiar nu va scăpa coruptul, are un băiat totul pe telefon.
Mulți dintre nefericiții botiști nu pun întrebări la care să poată să primească și răspunsuri – oricum, agresivitatea lor exclude, de fapt, orice comunicare. Lansează din spatele telefoanelor întrebări care sunt tot atâtea cărămizi ale propriei intransigențe morale:
De ce ați furat?
De ce vă e frică de pușcărie?
De ce distrugeți țara?
De ce nu vreți să muriți?
Apoi, cu memoria plină de ”filmulețe”, nefericitul dă fuga pe Facebook și răstoarnă acolo plasa.
E cea mai stupidă formă de violență a acestor zile, dacă putem formula astfel. Tot soiul de bătuți în freză au impresia că relevanța lor pentru societate este aici, foarte aproape, ține de câteva gesturi și de o recuzită minimă: un telefon, puțin timp liber și un cont de Facebook. Oricine, chiar oricine poate schimba lumea, e atât de simplu.