Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 74: Un zvon

Zoom București, marea speranță Episodul 74: Un zvon

În fața Gării de Nord, băieții cu ziare strigau „Exproprierea!!!”. Tiberiu aflase că se pregătea ceva, dar nu știa cît și cum. Amicul lui din Consiliul de Miniștri îi spusese că discuțiile se purtau cu ușile închise, dar că tot prinseseră de veste conservatorii, boierii, care erau hotărîți să se opună pînă în pînzele albe. Deviza unora dintre ei era „Decît expropriere, mai degrabă republică!”, amenințare străvezie la adresa Tronului. Imediat după aceea răsuflase la ziare că Regele voia să dea el însuși exemplu pentru renunțarea la pămînturi și că punea la cale și exproprierea terenurilor Coroanei și a celor din Domeniile Statului.

La aflarea acestei vești, conservatorii au tras concluzia că Regele și Brătianu nu voiau nici ei exproprierea, care ar fi fost urmată de împroprietărirea țăranilor, dar că încercau să păstreze regatul cu anunțuri din astea, în timp ce nemții, austriecii și ungurii, ca să nu mai vorbim de ruși care-l omorîseră pe țar, trecuseră la republică, în pofida tradițiilor lor regale și imperiale.

Maruca din familia Cantacuzineștilor, femeie cu mintea ascuțită, le-a spus apropiaților săi că Regele și Regina, oricît făceau ei pe patrioții, erau niște venetici care nu înțelegeau că țara asta era ținută întreagă de boieri, nu de țăranii care fuseseră pe front. Boierii erau fruntea țării, nu leprele de liberali, nici neamțul Nando, nici Mary englezoaica. Maruca voia să se pună în fruntea unei mișcări de refuz al exproprierii, dar boierii din familii nu voiau să iasă cu ea în față. Nu că ar fi fost extravagantă, dar se afișa cu tot soiul de bărbați fără trecut domnesc sau măcar boieresc și se mai și lăuda cu asta. Așa, că era ea frumoasă și bună de gură, dar ce folos? Nu poți fi și boieroaică cu pretenții, dar să te și bagi în pat cu bărbați fără trecut verificabil și să te lauzi că ai făcut-o.

Tiberiu credea că Regina avea să păstreze dreapta măsură între liberali și conservatori, încît nici el nu era convins de zvonul exproprierii. Căci o asemenea măsură nemaipomenită i-ar fi făcut pe conservatorii proprietari de pămînt să devină niște cetățeni oarecare, deținători a numai una sută de hectare de teren. Asta înțelesese Maruca, prima, cu mintea ei sprintenă, ajutată poate și de noua vedetă intelectuală a țării, Nae Ionescu, un profesor universitar de loc din Brăila pe care tînăra Cantacuzina îl primea la așternut.

Cu toate că era de acord că țăranii care luptaseră pe front ar fi trebuit împroprietăriți, Tiberiu nu era de părere să li se ia boierilor pămînturile pentru care aveau acte de sute de ani. Aici o bănuia pe Regină că îi convinsese pe Rege și pe liberali să facă una ca asta. Vasilica i-a spus că, din cîte aflase ea, Regina le ceruse Regelui și lui Brătianu să nu uite de promisiunile pe care le făcuseră în timpul războiului,  dar să găsească o cale prin care boierii să nu sărăcească dacă li s-ar fi luat o parte din pămînturi. Răspunsul domnului Brătianu ar fi fost că ceea ce se întîmplase în 1907, cînd cu zurbaua țăranilor, putea fi nimica toată, dacă țăranii s-ar fi ridicat din nou, fiindcă acum armata ar fi trecut de partea lor. Ce era de preferat, să se supere boierii, cîți erau, sau să se ridice țara împotriva Regelui și a Guvernului?  N-ajungea că tipografii ieșiseră în stradă la București, instigați de oamenii rușilor din țară? Și că de partea lor trecuse domnul Nicolae Iorga, altfel susținător al Tronului?

Atunci Regina i-ar fi trimis, zice-se, vorbă Marucăi Cantacuzino, s-o facă să înțeleagă cum era cu exproprierea. Tînăra Cantacuzină nici să n-audă. Știa că pierduse partida, dar nu voia să se ducă în genunchi înaintea Mariei, ca să și recunoască asta. I-a răspuns în schimb printr-o scrisoare, în franțuzește, prin care a avertizat-o că, la un caz de ceva, nu țăranii cărora voia să le dea pămînt ar fi apărat-o de neplăceri, ci tot boierii pe care-i sărăceau azi liberalii, cu încuviințarea ei.

Tiberiu o credea pe Maruca o boieroaică fără minte. Vasilica nu era de aceeași părere, chiar dacă atunci Regina ajunsese pe cele mai înalte culmi ale gloriei naționale.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]

  • Petroave!

    10 septembrie 2019

    Cea mai jalnică scuză este, totdeauna, „N-am știut!“. Copiilor poți să le-o ierți, dar adulților, nu. Mai ales că un principiu de drept spune că necunoașterea legii nu te absolvă […]

  • Nimerick

    3 septembrie 2019

    De mori ca mîine, scapi de-o povară: frica de moarte o să dispară și-o să te-apuce, unsă cu miere, o mare poftă de înviere.  

  • Adevărul e că nu se mai muncește, tovarăși

    3 septembrie 2019

    Analfabet și criminal, Nicolae Ceaușescu sare în ajutorul urmașilor săi președinți. Rafala care l-a împiedicat să ni se destăinuie pe larg începe să rănească un public tot mai numeros. Pe […]