București este un mastodont din ce în ce mai greoi care nu mai poate fi făcut bine decât prin demolare și reconstrucție. Nici un primar general nu poate face minuni în haosul urbanistic din București, nimeni nu mai are vreo șansă să poată face ca viața locuitorilor Bucureștiului să devină cât de cât decentă.
Nu sunt bani și, mai crunt, nu există viziune pe termen lung. Poate că s-ar găsi soluții, dar cine să pună la dispoziție sumele enorme necesare? Cine să aibă curajul să ia niște măsuri radicale, când în București sunt atât de multe grupuri de interese, de la cele de afaceri la cele cetățenești, atât de diverse și extrem de gălăgioase?
Un primar venind dinspre un partid politic fără acces la guvernare (sau un independent) nu va reuși să facă rost de bani, un primar aparținând de un partid aflat la guvernare nu va reuși să facă rost de viziune și va avea mereu oaiele strânse în menghina partidului.
Tot ce au făcut primarii de după 1990 ai Bucureștiului a fost să spoiască haosul. Halaicu și Lis sunt prea îndepărtați în timp pentru ca lumea să-și amintească de ei, Ciorbea doar a fost ales, nu a și stat în funcția aia, Băsescu nu s-a ocupat decât de demolarea chioșcurilor și de vopsirea taxiurilor în galben, Oprescu a furat mai mult decât a făcut, Firea a fost preocupată mai degrabă de concerte și de evenimente, Nicușor Dan n-a arătat că poate ieși din combinația fatală „om-mașină-străzi înguste-aglomerație“.
Sigur, unii gândesc Bucureștiul în sectoare, iar în situația asta li se pare că se mai văd raze de lumină. De fapt, e soarele reflectat de gunoiul și aglomerația spoite de diverși primari aparent mai harnici. Din când în când se ridică vreun sector. Ba 1, ba 3, ba 4, ba 5 sau 6. Culmea, sectorul 2 n-a strălucit niciodată, nu știu de ce. Prin celelalte s-au mai vopsit niște blocuri. Până când le-a năpădit și pe alea praful, anumite zone au arătat proaspete, curate. Asta dacă te uitai doar în sus. Borduri spoite, câteva gărdulețe vopsite, spații verzi amenajate să reziste unei sesiuni foto și atât.
Nimeni nu are curajul să limiteze circulația automobilelor, pentru că nu poate oferi un transport în comun decent în loc. Nimeni nu poate rezolva problema încălzirii și a apei calde în tot orașul, pentru că nu are bani.
Bucureștiul este un oraș condamnat, căruia doar i se prelungește la nesfârșit agonia. O ruină care-și îmbolnăvește locuitorii, atrași aici de mirajul reușitei în viață. Din cele două milioane și ceva de locuitori ai Bucureștiului, de reușit cu adevărat reușesc sau au reușit maximum 100.000. Restul se înghesuie pe străzi, prin subteranele metroului, prin autobuze blocate în trafic, aglutinând frustrări, dospind ură, nefericire și nemulțumiri.
Nimeni n-ar fi crezut că Gabriela Firea va ajunge vreodată primar general. Nu cadra cu imaginea de oraș educat a Bucureștiului. Dar a câștigat fără probleme și s-a manifestat așa cum îi era imaginea. N-a fost o plăcere, dar ea n-a fost decât oglinda Bucureștiului real. Surpriză a fost și Nicușor Dan, într-un sens opus. Dar victoria lui a fost explicabilă în 2020, un an în care lumea a dat credit doar cu buletinul de vot oricui a părut ușor diferit de toți cei dinainte. Cei mai mulți n-au fost.
Astăzi, un nor negru și puturos se adună deasupra Bucureștiului: Cristian Popescu Piedone. Artist al spoielii, o construcție aberantă a camerei de filmat, Piedone nu este decât o grămadă de seu amestecată cu tupeu care se rostogolește la deal în intenția de vot a locuitorilor Capitalei.
Deocamdată nu există vreun sondaj credibil care să confirme asta, dar Bucureștiul este mereu plin de surprize. Dacă Piedone va ajunge, vreodată, primar al acestui oraș, e clar că Bucureștiul își merită soarta.