Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Bugetarul, cel mai bun prieten al investitorului privat

Zoom Bugetarul, cel mai bun prieten al investitorului privat

Virgil Daniel Popescu, ministrul atât de bine înfipt al Energiei, este aproape un mister. Aproape. E suficient, totuși, să-i parcurgi doar CV-ul oficial pentru a vedea în el sâmburii parvenirii și ai ajungerii sistemocrate. Vorbim despre democrație, deși, pe alocuri, habar nu prea mai avem ce înseamnă asta. Vorbim despre meritocrație, din când în când, ca o soluție la toate relele, salvatoare. Dar vorbim prea puțin despre sistemocrație, acea formă de conducere a unei țări precum România în care, indiferent de merite și de voința alegătorilor, ajung și înțepenesc în funcții doar oameni care, într-un fel sau altul, au binemeritat în ochii sistemului.

Virgil Popescu, imuabilul ministru al Energiei, are un parcurs lin, modest, fără străluciri premature și fără excese care să sară în ochi.

În 1991, Virgil Popescu termină Facultatea de Automatică și se angajează, pentru doi ani, ca asistent programator, la o firmă din Drobeta-Turnu Severin, înființată tot în 1991. Dar tânărul Popescu nu stă mult acolo. În 1993 devine asistent universitar la o filială din Drobeta-Turnu Severin a Universității din Craiova. Și își vede de treabă, ca asistent universitar, între 1993 și 1997.

În 1997, deodată, Virgil Popescu face un ditamai saltul profesional și ajunge director al sucursalei PECO Mehedinți, parte a SNP Petrom. Cu experiență zero în domeniul petrolier, cu experiență zero în vânzări, fără vreo pregătire specială, VDP devine, din asistent universitar, direct director al unei filiale județene a Petrom. Wow! Adică realmente „wow“. Ce calități deosebite trebuie să fi avut acel tânăr de doar 29 de ani pentru a ajunge director al unei sucursale Petrom atât de tânăr și atât de fără experiență în domeniu…

Totuși, să ne amintim contextul. 1997 era primul an de guvernare deplină a CDR. Virgil Popescu, un atât de capabil manager descoperit prin minune dumnezeiască, era membru al PNȚ-CD. Iar PNȚ-CD, ca și PNL și ca toate partidele care s-au trezit la putere aproape pe neașteptate, n-a fost vreun partid care să se ferească de politizarea companiilor de stat, de nepotisme și de corupție. Era Virgil Popescu, în 1997, un manager capabil în domeniul energiei, domeniu în care activa Petrom? Nu. Era doar membru în partidul potrivit, la vremea potrivită.

Anii au trecut, PNȚ-CD a devenit istorie, dar Virgil Popescu a refuzat să se umple de praf prin manuale, așa că a trecut, când s-a putut, la PNL. Înțeleaptă alegere, căci asta i-a adus, după o perioadă mai neagră între 2001 și 2007, un post de secretar de stat în Guvernul Tăriceanu. Nu la vreun minister deosebit, ci la Departamentul pentru Dialog Social, dar orișicâtuși. Omul începea să conteze.

Din păcate, guvernul în care a prins și Virgil Popescu o sinecură n-a mai durat cine știe ce. Așa , între 2008 și 2013, bietul fost țărănist a prestat doar la școală, conferențiar. Nici măcar n-a prins bărcuța USL-istă de la bun început. De-abia în august 2013 i s-a găsit și domniei-sale un post (dar ce post…) de vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Totuși, cam periculoasă sinecură, plină de scandaluri și arestări. Mai bine nu. În noiembrie 2013, pe ultima sută de metri a USL, liberalul Popescu devine secretar de stat la Ministerul Economiei. Până în februarie 2014. Ghinionul ăsta ar spargerii marii alianțe…

Back to school. Tot conferențiar. Ar fi putut și oamenii ăia să-l facă direct profesor universitar. În definitiv, este doctor, are și masterat (luat la nouă ani după ce și-a luat doctoratul), a făcut și cursuri postuniversitare la Colegiul Național de Apărare și la Academia Națională de Informații, ca orice sistemocrat care se respectă.

În 2016, însă, Virgil Popescu înfrânge. După ce ajunge șef al PNL Mehedinți, cu ceva vreme înainte, Virgil Popescu, poreclit, în zonă, și „Gălăgie“, se impune candidat pe un loc eligibil pentru Camera Deputaților. În 2019, același Virgil Popescu, un bugetar întreaga lui viață, devine ministru al Economiei și Energiei. Funcție în care este ținut cu îndârjire de atunci încoace. Dar este, totuși, o alegere bună. Nu neapărat pentru statul român, nu pentru contribuabili, dar măcar pentru partenerii de afaceri ai familiei, domnii și doamnele de la OMV, plus alți investitori privați, pe care VDP i-a favorizat în PNRR cum n-a mai fost favorizat nimeni nici în dosarele DNA. Aia e. Slava!

3 comentarii

  1. #1

    Ramane o enigma acest neshimbat si neschimbababil,Petrescu,deci unul din cei 5000 de specialisti ai Conventiei,totusi nu OMV conduce Romania. Poate intr-o zi va da sama de activitatea lui . Cum ii doresc si neschimbatului Alrahat sa raspunda candva la niste intrebari.Cum a fost acceptat si lansat pe piata romaneasca un vaccin netestat conf. normelor OMS, de ce nu s-au facut autopsii decedatilor, de ce nu se vorbeste de efectele secundare,deja publice,ale vaciinului, cine raspunde pentru decesele celor care n-au fost primiti in spitale pentru tratamentele curente,cancer,etc ? Sper ca intrebarile sa-i fie puse de un organ judiciar abilitat iar neschimbatul sa se racoreasca vreo douaj’de ani !

  2. #2

    traiasca teoria conspiratiei si prostia eterna !

  3. #3

    Ce glumeţ sunteţi! Sau aţi uitat hilarul „Progam de 200 de zile” al CDR şi cei 10.000 de specialişti? Mai greu este de imaginat ce se întâmpla dacă Opoziţia din 1990 ar fi preluat guvernarea de atunci. Mai greu pentru unii. Nu şi pentru mine.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

Ultimele articole
Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

  • Pînă la capăt și pînă la ultimul centimetru

    12 februarie 2024

    Vom sprijini Ucraina pînă la capăt, a zis Joe Biden la Varșovia, pe vremea cînd își confunda doar un fiu cu celălalt, nu și pe președintele Macron cu defunctul președinte […]

bijuterii argint