Toți cei de la putere, la o săptămână-două, descoperă ce prost sunt plătiți bugetarii. Și – ce să vezi, cine s-ar fi așteptat?! – că e greu să muncești cu oameni prost plătiți, nu de alta, dar oamenii prost plătiți nu sunt tocmai profesioniști, că niște profesioniști nu stau mult prost plătiți ori nu se angajează la stat.
Acum, cu atacul cibernetic asupra ANCPI, Irineu Darău, în calitatea sa de ministru interimar al Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, zice că nu se câștigă bine în domeniu la stat: „Deci trebuie, dacă vrem să facem transformare digitală cu securitate cibernetică, trebuie să ne gândim și cu ce oameni facem asta. Nu o să putem face cu niște funcționari plătiți cu 5, 6, 7 mii de lei, care oricând, dacă sunt buni, vor pleca în piață; dacă nu sunt buni, vor rămâne la stat, dar nu vor face ceea ce trebuie. Deci, aici avem, cred eu, o mare lipsă.”
Și-acum ce naiba facem cu toți anii ăia de vomă neoliberală în care am înfierat bugetarii pe motiv că iau bani mulți și nu fac nimic?
Cum o scoatem la capăt cu visul umed al guvernelor de dreapta care vor cheltuieli tot mai mici la stat? Sau e drumul spre externalizarea unor servicii care ar ține, mă gândesc, de siguranța națională?
Oricum, edificatoare, cumva, această declarație chiar acum, în plină dezbatere a lipsei de dezbatere pe marginea legii salarizării, când vor să mai fie luați niște bani din veniturile bugetarilor, strigând că nu se taie din salarii.
Așa funcționăm noi: tâmp și haotic. Venim cu o lege care taie, apoi ne dăm seama că statul nu poate funcționa și se trece din nou la haiducie de creșteri, fiecare pe parcela sa, fiecare ministru cum se descurcă, iar peste doi ani ne zic cei de la Comisia Europeană că avem nevoie de o altă lege.
Facem. Păi, nu facem noi?!