C-un ministeriat toţi suntem datori

Doar faptul că nu cunosc copreşedinţii USL numerele de telefon ale prea multor români a făcut ca pentru unele funcţii de miniştri să nu fie nominalizaţi necunoscuţi aleşi aleatoriu de către procesorul smartfoanelor lui Ponta sau Antonescu. În plus, timpul a fost prea scurt şi nici n-a existat logistica necesară, căci s-ar fi putut organiza o tombolă în care să fie traşi la sorţi miniştri, dintre cei care ar fi trimis etichetele dezlipite de pe cât mai multe sticle de tărie. Măcar o astfel de alegere ar fi mimat, oarecum, bunul-simţ. Nu vom insista asupra miniştrilor cu notorietate, căci cititorii noştri, cu ani de zile mai informaţi decât ai altora, ştiu deja cine este Gabriel Oprea, ce hram poartă Varujan Vosganian sau cu ce se ocupă Mona Pivniceru. Ne vom apleca, însă, cu sfială, asupra numelor mai nou apărute în prim plan, nume care stârnesc justificate semne de întrebare până şi alegătorilor devotaţi din Teleorman, poate românii cu cel mai ridicat nivel politic.

Turnător la 16 ani

Mihnea Costoiu, ministru delegat pentru Cercetare Știinţifică, a nutrit de mic dragoste faţă de cunoaştere, aşa că la doar 16 ani, în 1988, a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea, urmând să-şi cerceteze colegii cu mare atenţie şi să comunice rezultatele cercetărilor superiorilor săi, care-l cunoşteau mai degrabă sub numele conspirativ „Iulian“. CNSAS spune că n-a făcut poliţie politică, dar ideea în sine de a se oferi securiştilor la doar 16 ani vorbeşte mult despre caracterul deosebit al celui care se va ocupa în viitorul apropiat de cercetarea muribundă a României.

Din martie 2012, Mihnea Costoiu este rector al Universităţii Politehnice Bucureşti, ales în această funcţie mai degrabă datorită bunelor sale relaţii cu Ecaterina Andronescu decât datorită prestigiului de care s-ar bucura în mediul academic, mediu care cam strâmbă din nas amintindu-şi că rectorul UPB n-a avut măcar bunul-simţ să-şi plagieze un doctorat, fiind unul dintre puţinii rectori post-1989 care nu deţin aşa ceva.

Trei doctorate în unul singur

Remus Pricopie, rector al Școlii Superioare de Secretare (SNSPA, pentru necunoscători), a fost lăsat cu limbă de moarte de către Ecaterina Andronescu drept urmaş al ei la Ministerul Educaţiei. Normal, de altfel, căci Remus Pricopie a nimerit în ministerul cu pricina încă din 1996, la puţină vreme după terminarea Facultăţii de Chimie. Culmea este că a fost angajat direct ca expert în învăţământul superior, fiind mai apoi transformat în purtător de cuvânt, expert în comunicare, secretar general, consilier etc., etc. Ca orice PSD-ist care se respectă, şi Remus Pricopie are probleme cu doctoratul, el înscriindu-se, de-a lungul timpului, la nu mai puţin de trei astfel de studii aprofundate. Întâi a încercat un doctorat în chimie, dar şi-a dat seama că nu-i de el, aşa că a încercat un doctorat în filosofie politică, de unde, după patru ani de lipsă de performanţă, a fost trimis la plim­bare. Aşa că, presat de nevoia de a avea un doctorat pentru a putea obţine gradul universitar de profesor, a performat la proba nou înfiinţată de doctorat-viteză, obţinând în doar un an de zile ti­tlul de doctor în ştiinţe politice. C-un vitezist din ăsta la minister şi cu sumele potrivite în plic, să nu ne mirăm dacă gimnaziul va putea fi absolvit în câteva luni, liceul în maximum un an, iar facultatea va putea fi absolvită până la vârsta de 10 ani, pentru a te putea dedica apoi vieţii politice care are nevoie de oameni din ce în ce mai tineri şi mai bine pregătiţi.

Frizerul deştept de la Energie

Dacă în zilele următoare vă veţi lovi pe la televiziuni de un bucălat mustăcios cu mutră de frizer apocaliptic, înseamnă că aţi dat peste Constantin Niţă, noul ministru al Energiei în cabinetul Ponta II. Economist şi jurist, Constantin Niţă are o aplecare deosebită pentru meserii care se termină în sufixul „ist“. Căci încă de la frageda vârstă de 23 de anişori, a început să lucreze în direcţia de export la Autocamioane Braşov, apoi la Autoexportimport Braşov şi, în 1986, a ajuns şef al Biroului de Turism pentru Tineret din Braşov. Chiar dacă CNSAS nu recunoaşte asta în mod oficial, pe vremea lui Ceauşescu exportul şi turismul erau domenii rezervate aproape în exclusivitate colaboratorilor Securităţii ca poliţie politică. Este, aşadar, firească numirea lui Constantin Niţă în Guvernul Ponta, energia fiind şi ea un domeniu de maximă securitate naţională.

Broscoiul economic al liberalilor

S-a vorbit mult şi, în general, prost despre broaştele pe care trebuie să le înghită politicienii pentru a le ieşi coabitarea. Ei bine, liberalii au broasca lor pe care, cu excepţia lui Antonescu, n-o prea înghite nimeni. Dar asta e, de dragul bunei colaborări, Daniel Chiţoiu a ajuns vicepremier şi ministru al Economiei.

Dacă n-ar fi nimerit, nu se ştie cum, în PNL, Chiţoiu ar fi putut să se înscrie în oricare alt partid socialist, căci este modelul acela de liberal care a lucrat toată viaţa doar la stat. Și nu oriunde, ci la Ministerul Finanţelor, unde a pornit ca inspector şi a sfârşit anul 2004 ca şef al ANAF, post pe care l-a deţinut până în 2008, când i l-a predat, cu tot cu beneficiile de rigoare, lui Sorin Blejnar. Spre deosebire de Blejnar, însă, Daniel Chiţoiu a avut norocul să nu ajungă la presă interceptări ale convorbirilor sale cu diverşi evazionişti şi, în plus, a reuşit să-şi mascheze veniturile fabuloase participând cu sârg în consiliile de administraţie ale CEC şi SN Radiocomunicaţii SA. Tot spre deosebire de Blejnar, Chiţoiu îl are drept naş pe Dan Radu Ruşanu, nemaifiind nevoit să umble aiurea cu Naşu’ în suflet pentru a-şi asigura spatele.

Credit şi nu cerceta

Eugen Orlando Teodorovici nu este doar un traseist minor care a intrat acum în Senat din partea PSD, după ce acum patru ani candidase, fără să reuşească, din partea PNL, ci este şi noul ministru al Fondurilor Europene. Angajat la stat toată viaţa, ca mulţi alţi politicieni din noul val, Eugen Teodorovici are o avere impresionantă, pe care, dacă o scuturi mai bine, nu prea are cum să o justifice din salariile sale de funcţionar prin diverse ministere. Și mai are ceva care-l recomandă să se ocupe de fondurile europene: credite în valoare totală de 812.000 de euro, pentru care plăteşte rate lunare de cel puţin 6.000 de euro. E o performanţă, mai ales când salariul tău nu sare de 8.000 de lei pe lună.

Cam ăştia ar fi, pe scurt, câţiva dintre miniştrii mai puţin cunoscuţi ai noului cabinet Ponta. Cu poveşti despre ceilalţi vom reveni în curând.

Publicat în Caţavencii, nr. 51, 27 decembrie 2012