Prin anul 2011 a fost semnat un acord între România și Israel
privind securitatea socială. Oficial, el a intrat în vigoare însă abia anul trecut, prin septembrie. Practic însă, nu prea a fost pus în practică din cauză de șmenuială birocratică și/sau incompetență gravă din partea minunatului nostru Minister al Muncii și a Casei de Pensii din subordine.
Acordul ăsta prevedea următoarea chestie: românii care au lucrat în Israel, care au plătit acolo taxe, după care au venit în țară și s-au pensionat, pot beneficia la calculul pensiei de anii munciți acolo. În contrapartidă, cetățenii israelieni care au muncit legal în România își pot calcula, la pensia din Israel, anii munciți în România.
Chestia asta a fost un “succes diplomatic”, doamna ministresă Câmpeanu s-a tras în poze și toată lumea a salutat noul angajament. De la vorbă la faptă e însă cale lungă, iar hățișul birocratic e greu de trecut.
Pentru a beneficia de recalcularea pensiei,
un individ care a lucrat în Israel trebuie să depună la Casa de Pensii mai multe documente. Copii după acte de identitate, după permisul de muncă din Israel și după vizele de pe pașaport, date privind angajatorul și așa mai departe, plus niște date din sistemul de asigurări israelian. Pînă aici, toate bune și frumoase, numai că, în momentul în care ajungi la niște formulare, treaba se complică. Mai exact, băieții noștri au tradus anumiți termeni folosind manualul de engleză editat de Crin Antonescu, astfel că “israeli ID number” a fost tradus cu “număr de asigurare israelian” și așa mai departe. Evident, căsuțele respective, nouă la număr, nu corespund numărului de pe documentele oficiale israeliene, care e cu vreo două cifre mai lung. Prin urmare, orice solicitare depusă la Casa de Pensii este respinsă. Mai exact, casele de pensii județene primesc formularele de la București, foștii muncitoreni, care-și vor recalculată pensia, le completează și le depun, ăștia de la județe trimit la București și tot de acolo le primesc înapoi ca fiind incomplete. Deci, canci recalculare de pensie, pe motiv că nu e dosarul complet. Și uite așa, la fiecare casă județeană de pensii stau zeci și sute de dosare retrimise la “corectat”, pe motiv că, sanchi, pensionarii nu le-au completat corect.
Acum, de fapt și de drept, Casa Națională de Pensii
nu are nici o intenție să rezolve problema asta. Mai ales că acordul bilateral cu Israelul a fost semnat fără să existe o statistică referitoare la numărul exact al persoanelor care ar trebui să beneficieze de pe urma acestei recalculări. Prin urmare, nici nu s-a identificat o sursă clară de finanțare a acestui proces de recalculare a pensiilor. În mare, este cunoscut că în Israel lucrează cîteva zeci de mii de români. Or, dacă doar 10.000 de români, pensionari care au muncit în Israel, ar cere recalcularea pensiei și ar primi, să zicem, 100 de lei în plus – deși suma poate ajunge la un nivel mult mai mare –, statul român ar trebui să angajeze o cheltuială suplimentară de un milion de lei lunar. Adică vreo trei milioane de euro anual, la fiecare 10.000 de pensionari. Iar în caz că vorbim de 50.000 de pensionari și de 200 de lei în plus, în medie, la fiecare pensie, iaca ies vreo 30 de milioane de euro anual. Or, la banii ăștia, parcă e mai bine să te faci că plouă și să-i dai înainte cu formulare alandala, în timp ce traduci documente din engleză în română după urechea muzicală.
