Ce nesimțiți și ăștia să aștepte doi ani ca să dea drumul la dosarul lui Georgescu cu țeapa de un milion de euro. Păi, cât să țină și controlul ăsta judiciar pentru încercare de lovitură de stat și legionarism? Era elegant, săptămânal la Poliție în buricul târgului, deja devenise ritual, toate televiziunile poporului erau acolo pe metereze, patrioții făceau live pe TikTok, erau steaguri, icoane, vuvuzele, megafoane. Echipe de suveraniști evlavioși strigau „Libertate!” și „Călin Georgescu este președinte”, ce atmosferă, ce lacrimi, ce credință… Când s-a terminat frăsuiala cu controlul judiciar, s-a risipit și magia din fața secției de Poliție, strada a rămas tăcută, mesianicul Călin, cu alura lui de elev de școală generală, a dispărut asemenea apostolilor lui.
Noroc cu piețele, cu mărarul, roșiile și gogonelele, cu piețarii daci și gospodinele plecate în căutarea murăturilor românești. Era multă emoție printre tarabe, acolo unde producători români naționaliști întâmpinau alaiul familiei Georgescu, venită să facă baie de popor împreună cu bodyguarzii. Câteva cuvinte adânci, vocea lui de trimis al Domnului pe Pământ, Cristela cu niște rețete demiurgice de piure din bame binefăcătoare, o cugetare adâncă și labirintică. Să recunoaștem însă că mai mult de atât nu se poate într-o piață, atâta timp cât mai sunt supermarketuri venetice în glia strămoșească. Noroc cu piețele de vechituri, unde poporul a aflat că domnul Călin Georgescu este în miezul unei lucrări dumnezeiești printre lămpi PL500, pantofi vechi, chiloți mâncați de molii și tirbușoane ruginite.
Dar chiar și așa, câte piețe să bântuie acest Mesia al fibrei românești, mai ales că vin ploi, zloată și ninsori? Dacă mai țineau ăștia dosarul cu Rusen la tejghea, trebuia domnul Georgescu să facă ceva, gen să fure niște mere din piață, să strige „Trăiască Garda și Căpitanul!”, să-l ridice ăștia iar, să-i facă dosar, să-l bage în control judiciar și să-l cheme din nou la întâlnirea săptămânală cu poporul în fața secției de Poliție. Mai bine mai târziu decât niciodată, iată că s-au îmbunat procurorii și l-au ridicat din trafic, l-au martirizat, l-au încătușat, l-au scos pe treptele tribunalului să arate cătușele poporului care i-a strigat „Să fii tare, Căline!”. S-a plâns din nou pe tricolor, pe icoane și prapuri, a fost scos la plimbare din nou lupul dacic, s-au descărcat bateriile megafoanelor de atâtea lozinci cu rimă. Degeaba încearcă diavolii globaliști să îi otrăvească pe românii adevărați cu extrase din interceptări, nu, nu este Simion un Iuda cu cearcăne întunecate și nici nu vrea să fugă din Grădina Domnului domnul nostru Georgescu în Italia, prin Toscana. Și ce dacă vor străinii să-i cumpere o vilă de un milion și jumătate de euro acolo, cu dependințe pentru servitori, adică un om cu soția lui? În primul rând, el vrea să dea de muncă unei familii de români muncitori din Italia, să le dea șansa să muncească pentru România, nu să spele la cur boșorogi italieni. În al doilea rând, el simte enorm și vede monstruos, asemenea lui nenea Iancu, deci știa încă din 2024 că trădătorii globaliști și procurorii lor îi vor pune sechestru pe vila lui de un milion, construită prin har dumnezeiesc. Ce ați fi vrut, să nu-și cumpere o vilă în Toscana pentru el, familia lui, plutonul de bodyguarzi și capitanii lui? Ați fi vrut să doarmă în fața secției de Poliție?