La capitolul afișaj electoral, asta a fost cea mai liniștită campanie electorală de pînă acum. Prin 2000 nu puteai să mergi pe stradă fără să le vezi fețele cum rînjesc de pe toate gardurile. Rămîneai fără scuipat într-un drum banal pînă la colț. Acum însă, campania e destul de discretă. I-au pus sus, pe stîlpi, unde omul de rînd nu ajunge cu scuipatul. Noroc că a venit vijelia la sfîrșitul săptămînii trecute și le-a mai zburat din mecle. Acum mai sînt doar niște prisme triunghiulare de pînză foarte ușor de tăiat cu cuțitul, prin intersecții, pe trotuar.
Pe Internet, Monica Macovei și-a adunat o gașcă de hipsterițe. Alea care salvează Roșia Montană pe Facebook prin poze cu ele însele. Trebuia să existe și un candidat alternativ, pentru hipsteri. Să aibă și ei cum să se prefacă implicați social ca să pară interesanți. Ca ăia care joacă șah în bar ca să vadă lumea că-s intelectuali. Mai e și Ponta, care se lingușește pe lîngă oricine, poate îl place lumea prin asociere. O proslăvește pe Halep, pupă babe, dă mîna cu militari, orice numai să pară băiat simpatic. Din păcate, alegătorii lui au ajuns cu tehnologia cel mult la casetofon și nu prea are cine să-l apere pe Internet de furia celor o mie de fani Macovei. La Udrea, la fel, doar că are și decolteu.
În presă, în schimb, e haos. Sute de oameni își tocesc unghiile pe tastatură. Oare a fost Ponta agent SIE? Cîte case are Klaus Iohannis? Cîte terenuri are Udrea? Ce făcea Macovei pe vremea lui Ceaușescu? Iar ăia vreo 500.000 de oameni care citesc și înțeleg logica la nivel elementar stau și dezbat între ei valoarea candidaților și a votului. Și își dau aere și se uită grav unii la alții, de parcă părerea și opțiunea lor contează. De parcă rezultatul în alegeri nu e decis mereu de masele de proști și de băieții șmecheri care-i împing de la spate.
De ăia vreo patru milioane de fomiști semianalfabeți. Nu le pasă lor de viitor, că dacă le-ar păsa nu ar mai face împrumuturi pentru nevoi personale ca să joace la păcănele. Îl vor vota pe ăla care-i minte frumos că le dă și lor niște ajutoare sociale pe pliantul din sacoșa cu un tricou și o brichetă. Că de furat, oricum fură toți. Să le dea și lor puțin. Ei știu clar ce vor și nu-i interesează tîmpenii ca ”argumente”. Între timp, ăștia, cititorii, continuă să dezbată, deși fac parte dintr-o minoritate irelevantă electoral. Și acum o să vină o hipsteriță pe bicicletă, purtînd un tricou cu Monica Macovei, și o să îmi spună: ”Da, sîntem puțini, dar dacă ne-am aduna toți…”. Desigur. Și dacă am avea fiecare cîte un unicorn… – dacă tot vorbim de scenarii care n-au cum să existe în realitate.