Patriarhia și-a schimbat purtătorul de cuvânt după ieșirile publice nefericite ale părintelui Constantitn Stoica din zilele emoționale post-Colectiv. Cel care a purtat spre vulgul mirean cuvintele a doi Patriarhi, timp de mai bine de 15 ani, a fost retras într-o poziție inferioară în Biroul de Presă al Patriarhiei, iar în locul său a fost uns Vasile Bănescu, realizator civil de emisiuni la Trinitas TV, șef al departamentului “Credință și cultură” de la respectiva televiziune. Speram, sincer, într-o schimbare rapidă în bine a comunicatelor trimise spre publicare de către Patriarhie, într-o abandonare a tonului răzbunător, într-o coborâre din nori direct pe pământul patriei, care, de la Cuza încoace, nu mai aparține în proporție de 25% preoțimii închinate la Muntele Athos.
Dar, ce să vezi, deși noul purtător de cuvânt se ocupa nu doar de credință, ci și de cultură, tocmai cultura a fost cea în care a izbit cu bâta pe care, de obicei, laicii o folosesc pentru a da din răsputeri în bălți.
Dar ce l-a scos la iveală pe acest nou Thiemann, personajul dramaturgului nazist Hanns Johst, cel care, în piesa Schlageter, a lansat pe orbită celebra replică legată de cultură și pistol? Păi, pentru că nu se putea altfel, la originea enervării noului comunicator al BOR se află Remus Cernea. Preluând o temă dragă unei anumite părți a societăți civile, deputatul Cernea propune modificarea legilor actuale, astfel încât Catedrala Mântuirii Neamului să nu mai fie finanțată din bani publici, fie că aceștia vin direct din bugetul central, fie că vin din bugetele administrațiilor locale. E o inițiativă legislativă absolut normală într-un stat laic, în care prioritățile imediate ar trebui să fie cu totul altele decât investirea a sute de milioane pentru a-i băga în cărțile de istorie pe PF Teoctist și PF Daniel, drept ctitori principali ai anterior amintitei catedrale.
Ei bine, noul purtător de cuvânt al BOR răspunde acestei inițiative legislative cu un comunicat absolut deloc diferit de comunicatele anterioare pe aceeași temă. Din comunicat reiese că poporul nu mai poate fără catedrală, că poporul asta își dorește, că din 1884 ne tot chinuim să ridicăm această catedrală, ca replică patriotică la ridicarea catedralei Alexandr Nevski din Sofia. Adică de ce bulgarii să aibă catedrală, iar noi nu?
Dar nu asta șochează în comunicatul Patriarhiei. În definitiv, chiar dacă s-a schimbat comunicatorul, comunicarea n-avea cum să devină alta peste noapte. Nu se putea îmbunătăți brusc, pentru că tezele oficiale ale BOR încearcă să ne convingă că le datorăm această jucărie pentru că le-a luat Cuza pământurile, pentru că alții dau bani, pentru că suntem ortodocși de 6.000 de ani, pentru că, în fine, le datorăm mult, iar ei nici măcar compasiune. Ce este șocant cu adevărat este modul în care noul comunicator al BOR alege să atace, în premieră, cultura. “[…] sume importante de bani au fost alocate de la bugetele de stat centrale și locale pentru Biblioteca Națională, Teatrul Național și Arena Națională, obiective reprezentative din București, deși nu toți cetățenii merg la bibliotecă, teatru sau stadion […]”. Introducerea stadionului în discurs e mai veche și oarecum justificată. Dacă omitem faptul că stadionul cu pricina ar fi trebuit să producă bani, nu să-i înghită. Dar e prima dată când un reprezentant al Bisericii se ia de biblioteci și teatre. Ba chiar răzbate din comunicatul cu pricina un soi de bucurie că “nu toți cetățenii merg la bibliotecă sau la teatru”.
În alte momente, Biserica n-a ratat ocazia de a se lăuda că primele școli și primele spitale au funcționat, pe teritoriul actual al României, pe lângă biserici sau mănăstiri. Iar dacă ne luăm după ei, fix școlile și spitalele alea ar fi fost suficiente. Altele nu ne mai trebuie, pentru că oamenii care citesc și altceva decât Biblia sau Viețile Sfinților sunt periculoși, încep să gândească. Precum periculoși sunt și oamenii care merg la medic. O fac în loc să meargă la popă, să le citească ăla de gâlci. Să lași să se înțeleagă, în secolul XXI, că bibliotecile nu sunt necesare e dovada înapoierii funciare a acestei instituții total depășite care este Biserica Ortodoxă Română, care, când aude de cultură, scoate repede trafaletul de sfințire și-i dă una-n moalele capului.