Haideți să presupunem că toți judecătorii din România sunt cinstiți, așa cum ar fi normal și elegant conform veniturilor pe care le încasează și responsabilității pe care o au. Dar incompetenți pot fi? Și dacă se dovedește că din deciziile unora dintre ei rezultă omoruri și violuri îngrozitoare sau prejudicii materiale imense, ei pot răspunde doar în fața lui Dumnezeu?
Teoretic și, în cazul pulimii de cele mai multe ori și practic, dacă greșești, plătești. În funcție de gravitatea faptei pe care o comiți, ori ești amendat, ți se confiscă bani, bunuri, faci pușcărie. Sau șpăguiești pe cineva și eviți toate astea. Dar tot se pune că plătești. Sau ai norocul excepțional să dai peste un judecător mai puțin concentrat, mai poet și scapi inexplicabil. Cum s-a întâmplat în cazul recent al violatorului criminal din Târgu Mureș. Au distinșii judecători vreo vină, îi trage cineva de mânecă, primesc măcar o mustrare mică, la cafea, între două țigări? Sanchi! Toată lumea doarme liniștită, conștiințele sunt împăcate.
Ce mare chestie e dacă lași în mod repetat în libertate violatori recidiviști care mai și omoară? Asta e, mai greșește omul, se ma înșeală, doar nu e robot. La tribunale e și volumul de muncă foarte mare într-o țară în care cinstea nu se simte chiar la ea acasă. Așa că între a face dreptate unor cetățeni și a condamna niște nevinovați la moarte pentru că te-a durut în cur de munca pe care trebuie să o faci nu e vreo diferență. Tuturor acestor minunați magistrați surmenați și neatenți le doresc în viață arhitecți cu diplome la Spiru Haret și medici chirurgi proaspăt ieșiți din atelierul de tinichigerie unde au fost ucenici.