Gabriel Liiceanu e un fel de Angela Similea a intelectualilor – a avut niște hituri cândva, însă i-a trecut vremea. Doar că, spre deosebire de Angela Similea, Liiceanu continuă să cânte. Și o face pe niște texte foarte-foarte tâmpite.
Liiceanu aduce în discuție “Fenomenul Pitești” pentru a vorbi de oamenii fără dinți pe care i-a văzut protestând în fața Palatului Cotroceni.
Da, România eo țară desfigurată de proasta administrare – aici intrând politici economice dezastruoase, corupția, o dezastruoasă repartiție a bunăstării, atât cât a fost ea în ultimii 27 de ani. Luzării absoluți ai comunismului, ai tranziției, ai austerității belesc acum la noi fasolea lipsă.
Apropo de fasole, Andrei Pleșu îi ia apărarea colegului de “boierism al minții” într-un articol numit “Despre dinți”. Autorul lucrării Despre îngeri spune că Liiceanu condamnă tocmai pactizarea victimelor cu călăii.
Cum “românii fără dinți” nu au fost inventați ieri – iată, ne stă mărturie chiar textul lui Liiceanu –, trebuie să spunem că cei care au pactizat cu călăii acestor oamenii în momentele cele mai grele pentru societatea românească au fost tocmai intelectualii noștri de la GDS, printre care Pleșu și Liiceanu. În vremea în care se tăiau salarii, în vremea în care, sub flamura anticorupției și-a statului de drept, regimul Băsescu își îndestula clientela, picau cei mai mulți dinți. Practic, îi găseai pe stradă.
Aceiași oameni fără dinți au lins mâna călăului Băsescu în timp ce intelectualii au ales să pupe în zone mai moi. Tot românii ăștia fără dinți au molfăit promisiunile de viață mai bună, de politică mai curată ale marinarului.
Înainte de toate, “intelectualii lui Băsescu” trebuie să știe că au făcut parte dintre “călăii” care au decis ce e bine pentru mahalaua ineptă și știrbă. Oamenii fără dinți de azi s-au aruncat în brațele altor călăi și pentru că, acum câțiva ani, intelectualii i-au târât pe calea adevărului, la fel cum vezi în filme că târăște unul un cadavru în pădure.
Uitam repede..La anu e base prim ministru
..nu-i asa? „Moarte ‘telectualilor tu-le mama lor de aroganti ca ei vrea sa ne faca pi noi tati dastepti”! Mai bine ramanem prosti dar „curati”. Numai cu igiena gurii n-o prea avem, dar nici nu-i de minune la cat cacat maninca unii fara sa se spele dupa acea pe dinti. Si asa dragi copii, ramane Romania in mainile clasei muncitoare, ca altceva nu mertitati.
ce tot scrieti atata despre doi batrini bolunzi. Sint doua personalitati, sunt de acord, dar sunt departe de a fi caractere.
Era în primele luni ale anului 1990. La TVR se transmitea o întâlnire de la GDS.
Erau prezenţi: Gabriel Liiceanu, Eugen Simion, Octavian Paler şi Adriann Severin.
Domnul Liiceanu, după ce îl prezintă pe domnul A.Severin ca ,,eminenţa cenuşie a noii puteri’’, i se adresă:
– Spre ce ne îndreptăm ?
– Spre capitalism, în mod evident, răspunse A. Severin.
– Ce fel de capitalism, fără capitalişti ? Vom aştepta ca în Anglia 200 de ani, să se producă acumularea primitivă a capitalului ?
– Nu, noi vom forţa apariţia în scurt timp a unei clase de capitalişti autohtoni.
– Cred că acest guvern ar trebui sprijinit, se adresă domnul Liiceanu celorlalţi doi, neprimind niciun răspuns.
Răspunsul atât de simplu şi de categoric al lui A.Severin că ne îndreptăm spre capitalism a născut şi naşte numeroase întrebări: de ce spre capitalism, spre ce fel de capitalism, cine hotărăşte asta ,ce rol are poporul în această opţiune, câte referendumuri sunt necesare?
Am reţinut din acest dialog orientarea guvernului F.S.N. spre capitalism şi
intenţia sa de a forţa apariţia unei clase de capitalişti. Cuvîntul a forţa nu este folosit aici cu sensul de a obliga pe cineva să devină capitalist, ci el este folosit cu sensul întâlnit în expresia cultură agricolă forţată, situaţie în care forţarea constă în aceea că fermierul asigură unor culturi, prin construcţii şi instalaţii speciale
( sere ,solarii ) cele mai bune condiţii de germinare, de creştere , dezvoltare, fructificare, in timp ce alte culturi cresc în camp deschis, neprotejate de intemperii. Ce a însemnat pentru economia românească (la modul concret) aceasta forţare şi care au fost rezultatele, a constatat după 10 ani domnul Radu Vasile, ,,nici de furat n-a mai rămas mare lucru’’. Furtul a fost scopul şi metoda formării capitalismului forţat românesc.
Îmi pare deplasat articolul .Am început să dăm cu stângul în dreptul nu mai înțelegem nimic ,dacă voi mari intelectuali vă mușcați intre voi ce să mai înțelegem!