„Am ore lungi de discuții în care am încercat să-i conving pe cunoscuții mei anti-americani că dracul nu este chiar atât de negru. Ei nu și nu, că yankeii sunt niște nemernici care au pornit toate războaiele lumii, care își bagă coada peste tot, că schimbă guverne și fac revoluții de catifea, euromaidane, primăveri arabe.
— Uite cum au susținut un șah dictator în Iran și au primit în schimb o revoluție islamică, ca să nu mai zic că l-au pupat în fund pe Osama ca să-și trimită mujahedinii în Iugoslavia și au creat până la urmă Al Qaeda. Ei sunt de vină și pentru asta, când l-au omorât pe Saddam și au deschis porțile terorismului islamic. Își merită soarta, au susținut musulmanii kosovari împotriva fraților noștri sârbi ortodocși și ironia sorții a făcut Turnurile Gemene să fie date jos chiar de islamiștii lor, zicea unul dintre amicii mei anti-imperialiști.
Ideea lor este că SUA sunt conduse, în fapt, de finanțele evreiești, că fac războaie pe glob ca să vândă arme, că se ocupă cu coruperea guvernelor bananiere pentru a le exploata la sânge resursele naturale. Americanii și, prin extrapolare, vesticii conduși de americani sunt de vină pentru toate nenorocirile, dar asta nu-i face însă pe anti-americani să conducă Lada, să se îmbrace cu haine de la fabrica de confecții de la Moscova și să aibă la mână ceas Pobeda. Universul unui anti-american pur-sânge este un puzzle format din produse ale Vestului, de la mașină la televizor, la electrocasnice, țigări, laptop, concedii în Vest, pantofi, haine și ceasul de la mână. În schimb, ei nu văd nimic rău făcut în lumea asta de ruși. Războaiele, vânzările de arme, susținerea contrarevoluțiilor, finanțarea guvernelor ostile Vestului, toate astea sunt acțiuni legitime ale Kremlinului – de la Stalin la Gorbaciov și mai departe la eternul Putin – pentru a contracara provocările americanilor. Orice discuție cu acești oameni duce la concluzia că americanii sunt răul absolut al umanității.”
Închid aici ghilimelele unui Word pe care l-am scris acum vreo opt ani și l-am abandonat într-un fișier cu texte oarbe, fără final, fără cititor. Între timp, în cortexul acestor parteneri de dialog anti-americani a apărut o inversare a polilor cognitivi. Latența cu care s-a produs acest fenomen nu trebuie însă să distragă atenția de la cauză. Era primul mandat al lui Donald Trump la Casa Albă și – întâmplător sau nu – PSD-ul care câștiga alegerile în cântece de fanfară pentru a căpăta chip conservator, cu valori folclorice hipertrofiate. Social-democrația a venit cu referendum pentru familia tradițională, cu alergie la multinaționale, la corporatiști, la clasa de mijloc, la antreprenoriat, la ONG-uri și, în general, la tot ce înseamnă cultură occidentală. Era ăsta oare semnalul că România intra în debutul vârtejului mișcării suveraniste globale, orchestrat de oculta digitală americană cunoscută apoi ca MAGA și sprijinită de la Kremlin? Mai țineți minte obsesia cu roșiile românești, cu brânza mioritică? Cu Apocalipsa lui Soros, cu Iadul populat cu hipsteri și ghei? Era forma incipientă a așa-zisului suveranism încă nespus, dar cu o mârâială social-democrată în surdină la adresa Bruxelles-ului. Era o vreme tulbure în care socata bunicilor încă lupta cu otrava numită Coca-Cola, iar telemeaua cu mămăligă se bătea în tranșeele războiului pentru supraviețuirea românismului cu cheeseburgerul de la McDonald’s. În subsol, acolo unde în mediul virtual tropăie agora digitală, începeau să clocotească sentimente antisemite, vag legionare. Elementul forte al acestui narativ era ignorarea totală a tot ce înseamnă interesele și influențele Moscovei în zonă, chiar s-ar putea spune că exista o lege ocultă a cuvântului „Rusia”, care era nespus, nescris. Românii încă nu auziseră de MAGA, iar amicii mei anti-americani încă urau visceral imperialismul american și Occidentul decadent, integrându-se conceptual într-o lume în care parcă rușii nu existau. Orice discuție despre Stalin, comunism, gulag, Basarabia, Siberia cu aceștia se îngusta rapid în acuze aduse americanilor pe principiul „Lasă că nici cu americanii nu mi-e rușine”. Aici se termină latența și ajungem la efecte.
Au venit Covidul, războiul din Ucraina și Donald Trump cu al doilea său mandat. Apoi am anulat alegeri, a explodat suveranismul românesc. Anti-vaccinismul, lupta cu globaliștii lui Soros, cu gheii și imigranții au căpătat forma concretă a izolaționismului de tip MAGA, exportat în congresele tuturor partidelor europene definite ca suveraniste. Trumpismul a devenit sinonim cu anti-UE și cu susținerea intereselor Rusiei neo-țariste în Europa, iar aici discursul amicilor mei anti-americani a suferit o adevărată implozie. Brusc, pentru prima dată în viața lor, simpatizau un președinte american. Nu-mi venea să cred că sunt aceiași oameni. Profilul lor politic poate fi descris ca ură profundă față de Ucraina, de UE, pacifism dus la extrem, chiar până la defetism, respect religios față de Rusia. Simplificat la esență, idealul lor era o Rusie triumfătoare în Ucraina, frăție cu poporul rus care ne eliberează de Bruxelles, de ghei, de Soros și ne redă tradiția dacăă. Simpla pronunțare a numelui lui Zelenski și Maia Sandu le provoacă o furie greu de ascuns, care erupe în cuvinte obscene la adresa celor doi. Dacă până la invazia rusă din Ucraina acești anti-americani erau trup și suflet pentru unirea cu Basarabia, astăzi sunt mai interesați de recuperarea Bucovinei de Nord și a ținutului Herței de la ucraineni. Urăsc Basarabia, chiar dacă, în postura lor de naționaliști și de patrioți, nu o declară. Iar totul este împachetat în pactizare cu tot ce înseamnă MAGA și Donald Trump, însă să nu credeți că trumpiștii mioritici iubesc America. Ei bine, pentru ei America este o noțiune foarte îngustă, limitată la Donald Trump, ce se poate defini prin cuvintele „Îl iubesc pe Trump, dar urăsc orice altceva ce înseamnă America”.
Semnalele că cei care îl iubesc declarat pe Trump și cochetează în vis cu Putin conduc astăzi România sunt multe, de la Nicușor Dan la George Simion, Sorin Grindeanu și până la Călin Georgescu. Spun asta pentru că slugărnicia pe care acești oameni politici o expun în mod public la adresa președintelui american este numitorul comun ce adună în aceeași pălărie atitudini anti-europene, pro-ruse, „pro-occidentale” și legionare într-un cocktail Molotov pregătit să dea foc statului român. Ei numesc asta resetare. Parteneriatul strategic cu SUA pare că s-a transformat într-un parteneriat strategic cu familia Trump, în care naționalismul sănătos nicușorian se împletește cu naționalismul ezoteric călingeorgeștian, cu legionarismul simionist, cu bâțâiala ideologică soringrindeană sau cu golăneala pontistă. Devine tot mai clar că suveranismul nu este altceva decât o formă de izolaționism schizoid, bazat pe fricile populare și obsesia că omenirea este pândită de Oculta globalistă și de gheii ei. Cei care s-au aliniat la această himeră ultranaționalistă cred că eliberarea vine prin autoritarism fascistoid, cu tot ce înseamnă asta, de la xenofobie, rasism și până la lagăre de exterminare ca soluție finală la decrepitudinea liberalismului și a haosului democrației care a creat monștri transgenderi. Dacă nimic apocaliptic nu se va întâmpla în următoarele luni, falimentul politic al administrației americane va fi gongul de final al piesei suveraniste regizate la Mar-a-Lago, finanțată de oligarhii digitali ridicați din softurile de la Silicon Valley și pusă în scenă în marile teatre politice europene cu scenografie de la Kremlin. Istoria ne va demonstra, sau nu, dacă dă semne de senectute și dacă are mari probleme de memorie, astfel încât să apară riscul enorm de a repeta ororile trecutului. Iată de ce există o probabilitate ca împărțeala făcută de Churchill și Stalin pe un colț de șervețel să fi fost reluată în Alaska de Trump și Putin pe un colț de covor roșu.
Interesele economice ale apropiaților lui Donald Trump și chiar ale membrilor familiei sale, disimulate în conceptul de „interese americane strategice”, par să ia cu asalt Balcanii, din Grecia, Albania, Bulgaria și până în România. Asta ne face să gândim că aventura magaiotă a celor care conduc astăzi România și dețin atât pârghiile puterii, cât și ale opoziției se bazează pe o împărțeală în care Balcanii să fi fost cedați de Putin lui Trump în schimbul Ucrainei și poate chiar în schimbul coridorului Ungaria – Serbia, care duce, de asemenea, în Balcani. Pentru că Balcanii sunt veriga slabă a arhitecturii politice europene și de acolo poate să înceapă demantelarea UE, anularea umbrelei militare americane pe vechiul continent și deschiderea porților cetății pentru poftele expansioniste ale Rusiei. Să îi acuzi de anti-americanism astăzi pe cei care condamnă mercantilismul geopolitic al lui Trump și ostilitatea pe care administrația acestuia o afișează față de țările europene este o atitudine ticăloasă. Să nu ne mire, deci, dacă constatăm că trăim în paradoxul în care susținătorii mioritici ai lui Donald Trump urăsc organic America, dar îi acuză că sunt anti-americani pe cei care nu-l simpatizează.