Marșarierii, deși marșarieri, nu sunt toți la fel. Așa cum la contele Tolstoi toate familiile fericite erau la fel și fiecare familie nefericită era nefericită în felul ei.
Pe toți îi trage ața îndărăt, spre epocile de aur imaginar din falnicul trecut (nu au aflat încă, deși informația, fără să fie apă, e și la îndemâna preșcolarilor: nu Ceaușescu a plătit datoria țării românești, ci țara românească a plătit datoria făcută de Ceaușescu, de marcel ce era și Ceaușescu, vorba aceea).
Unii sunt auriferi. Patrioți de strigătură, fără fapte care să-i ateste concret în slujba țării. Au dat cu bidineaua pe sub poduri, au utilizat vuvuzeaua în peluză, ca Gică Nuvulon, și acum gata, patriotele naționale!
Apropo, Nuvulon a luat Bacul cu 10 la franceză, la un liceu prestigios din capitala țării românești. Despre educația vlahă, deocamdată atât. Nuvulon. Zece. Franceză. Bac. Oh-la-la, mon Dieu!
Alții sunt ieșiți din gavrilitatea eternă a doamnei Gavrilă, poate singurul politruc român care reușește să atingă vidul absolut. Nici doamna Dăncilă, prietena Chinei, n-a izbutit performanța.
Alții sunt șoșocari. Se caracterizează prin aceea că sunt chiar mai violenți, au mai multe spume la gură și n-au trecut niciodată peste trauma istorică a necesității spălării pe mâini timp de douăzeci de secunde cu apă și săpun în urmă cu cinci ani, în timpul pandemiei.
Toți sunt împotriva vaccinurilor, în general a științei, nu poartă „botniță“, sunt anti-europeni, pro-ruși. Așa cum se exprimă pe rețelele sociale, boții vietnamezi au mai multă școală românească decât dânșii.
Și mai există și marșarierii „doamnei Anca“, care are vechime mai multă în trena pesedismului decât Băluță (e mare păcat că n-a reușit clanul Sportivilor să-l propulseze primar, dar măcar să-i poarte numele o străduță din Orășelul Copiilor – o străduță Băluță, acolo…).
Acești marșarieri cu certe provocări cognitive o înțeleg pe Madam Marș drept „antisistem“ fiindcă i-a mângâiat fleacul lui guru G. în direct la o televiziune înduioșător de asemănătoare cu o hazna.
Toți au în comun ura. E multă frustrare în societatea românească. Și e firesc să fie.
Dar e și multă prostie. De la o vreme, prea multă. Până la urmă, destinul caracalean al țării nu va mai putea fi evitat și căruța se va răsturna. Rămâne de văzut doar când.
P.S. Marșarierii marșarierilor rămân, firește, cei din secta lui guru G., despre care ar fi frumos să aflăm că e agent dublu și râde de ei.