Mihai Ghigiu, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, părea un tip echilibrat, lipsit de stridențe. E drept, nici nu a fost în față, expus suprafeței abrazive cu publicul și publicitatea. Acum, ca ministru în guvernul Niculescu, omul nostru se lasă dus de val, luat târâș de funcție, cum se spune prin bătrâni: e și el agresiv, spumigen, caută să dea de pământ cu vechea guvernare, pentru că, na, așa e ordinul în partid. Și, hărnicuț foc, Ghigiu a zis să facă să fie bine, așa că a venit cu o idee. Idee, înjurătură, prostie, ziceți și voi ce e: „Cred că România are oameni astăzi care pot să convingă Bruxelles-ul că am fost proști, că am fost ticăloși, că am fost corupți și că avem nevoie de o nouă șansă pentru a putea să îndreptăm aceste lucruri”, a afirmat Mihai Ghigiu referitor la programul SAFE.
Un program discutat în CSAT, votat în Parlament, lăudat de președinte. Și ce dacă?! Vine acest Ghigiu și pune România în genunchi: să ne cerem scuze, să ne târâm ca viermii, să recunoaștem în lacrimi că suntem hoți.
Rar am văzut o tâmpenie de comunicare mai mare decât asta a lui Ghigiu.
Și omul a continuat, părându-i-se probabil că nu a fost extrem de limpede: „Din punctul meu de vedere, fără să fiu specialist în zona de armament, România, prin aceste contracte, nu se pregătește pentru războiul viitorului. Se pregătește maxim pentru războiul de astăzi, dacă nu chiar pentru războiul de ieri”.
Nu e specialist, dar se bagă – fix ce îți dorești de la cineva. Habar nu are, comenzile au fost făcute de militari de carieră, dar ce contează, își dă Mihăiță cu părerea, pentru că asta vrea partidul, asta i s-a ordonat: să spună că tot ce s-a făcut în fosta guvernare a fost de rahat.
Tot ce a reușit Ghigiu a fost să se facă el însuși de rahat, însă.